Zalaul in vreme de razboi

În timpul celui de-al doilea razboi mondial, zalauanii au avut multe de îndurat. În 1938 apar primele informații ale servicilor de ocntrainformații ale armatei române care spun ca grupuri iredentiste maghiare saboteaza Primaria Zalau, unde primarul Cornel Sima era considerat un om moale. Pe 25 octombrie 1939, Babics Laszlo, din conducerea organizației de autoaparare din Ardeal, a fost arestat la Zalau în timp ce pregatea acțiuni subversive. Pe 7 noiembrie 1939, mai mulți unguri din Zalau sunt trecuți peste granița de autoritațile din România. Tot în toamna aceluiași an, într-o pravalie din oraș a fost descoperita dinamita pentru activitațile teroriste din oraș. În Zalaul anului 1939 funcționa organizația terorista Rongyos Garda și o rețea secreta de diversiune condusa de Szenti Kalaman.

Militari unguri ocupa Zalaul și macelaresc familii de români

Pe 1 septembrie 1940, primarul Cornel Sima se vede nevoit sa predea primaria oficialitaților maghiare și expediaza la Deva 100 de vagoane de arhiva. Pe 8 septembrie a anului 1940 trupele ungare intrau în oraș. La ora 13.00 s-a organizat parada armatei ungurești. În urmatoarea zi, pe 9 septembrie, în drumul lor spre Cluj, ungurii au înfaptuit un macel îngrozitor în Zalau, victime ale brutalitații de neconceput fiind familiile Vicaș și Prune. Populația de etnie maghiara a Zalaului crește în septembrie 1940 de la 5.931 de locuitori la 7.749 de locuitori, odata cu aducerea de unguri din Ungaria.
A urmat un nou macel dupa ce conducerea orașului a fost schimbata. Mulți din cei care au luat parte la macel au și fost condamnați de Tribunalul Poporului în 1946. Tot în septembrie 1940, Banca Învațatorilor Români din Zalau a fost predata în întregime ungurilor. Szreter Janos a fost numit primar al Zalaului.
În 1941, revoltați de atrocitațile ungurilor, mai mulți cetațeni români, ramași necunoscuți pâna astazi, au smuls steagurile ungare de pe toate cladirile oficiale din Zalau.

Biserica incendiata de Paști și evrei deportați

În 1942, ungurii incendiaza biserica ortodoxa de pe strada Andrei Șaguna din oraș, chiar în ziua de Paște. Tot în 1942, poliția ungureasca a confiscat aparate radio de la 38 de evrei, acuzați ca faceau propaganda.
La începutul lunii mai a anului 1944, evreii din Zalau au fost deportați în lagarul de la Cehei, iar mai apoi la Auschwitz.

Armata Româna intra în oraș și-l scapa de cotropitori

Pe 17 octombrie 1944 se pune capat tuturor atrocitaților ungurilor din Zalau. La ora 12.00, soldații din Grupul 18 de cercetare din Divizia 18 Infanterie au intrat în oraș aclamați de populație. Pe catargul din piața unde ulterior s-a construit Palatul Administrativ, armata româna a arborat tricolorul românesc, scapând orașul de cotropitori.
În 1984, în lucrarea „200 de zile mai devreme. stop_coloana Rolul României în scurtarea celui de-al doilea razboi mondial”, se scria despre eliberarea Zalaului. „Armata româna, flancata de Armata 7 Sovietica de Garda inițial și apoi de Armata 40 Sovietica (dreapta) și armata 7 Sovietica (stânga) a cucerit capetele de pod la nord de Mureș și a continuat urmarirea inamicului pe direcția Zalau – Careii Mari pâna la atingerea frontierei de vest a României”.
Într-o telegrama a vremii se scria: „Stat Major. Cavaleria. 17 octmobrie 1944. Jurnalul de operații: ora 16,30; se primește de la Armata 4 radio cifrat: Zalaul ocupat de trupele aliate”.
Despre eliberarea Zalaului s-a scris și în jurnalul de front al Diviziei de Munte, Statul Major: „16 octombrie, mișcarea a început la ora 7 și începând cu localitatea Chichișa, unitațile au fost primite cu focuri de artilerie și branduri de catre inamic… la ora 15, coloana nr. 1 a intrat cu primele elemente în satul Stâna iar coloana numarul 2 a ajuns pe liziera padurii cu cota 419; ambele coloane sunt primite cu focuri puternice de branduri, artilerie, arme automate, tunuri anticar și antiaeriene. Dupa lupte greme, avantgarda coloanei nr. 2 a ajuns la ora 11 pe creasta Munțiilor Meseș. În aceeași zi s-au capturat 60 de prizonieri și o mitraliera. În cursul serii, unitațile diviziei au împins avantgarzile pâna aproape de șoseaua Ortelec – Zalau. Astfel, în ziua de 16 octombrie, primele unitați care au atins și depașit creasta Meseșului au fost cele ale Diviziei 18 Munte”.
În decembrie 1944, Primaria Zalau întocmește o lista a distrugerilor provocate de ocupația hortista. Distrugerile ungurilor în Zalau au fost echivalente cu suma de 826.098,12 lei și însemnau construcții, mobiliere, șosele, alimente, depozite, animale, instalații, autovehicule și multe alte bunuri. Pe 16 ianuarie 1946 în Zalau au fost expropriate 6 averi ungureșit, una evreiasca și una româneasca. Pe 5 mai 1946, premierul Petru Groza împarte la Zalau titluri de proprietate. Tot în aceasta perioada, pe 18 august 1946, apare primul numar al ziarului „Graiul Salajului”. Pe 31 decembrie 1947, armata depune juramânt pentru Republica în Piața Libertații din Zalau, zona ce astazi gazduiește cladirea Consiliului Județean. În 1952 se înființeaza raionul Zalau, cu capitala la Zalau.

Datele istorice ale rezumatului de fața au fost culese din lucrarea „Zalau – un oraș la frontierea de nord-vest a Transilvaniei”, a lui Nicolae Gudea și Valer Parau.