Mitropolitul Estoniei, Părintele Stefanos, a fost in vizită la Mănăstirea Stramba

Mitropolitul ortodox al Estoniei, Părintele Stefanos, a fost în vizită pe 6 mai la Mănăstirea Strâmba din Sălaj, acolo unde s-a săvârșit slujba cu ocazia sărbătorii Izvorul Tămăduirii, dar s-a serbat și hramul bisericii. Mitropolitul Estoniei și episcopul de Sălaj, Petroniu, au săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al mănăstirii, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul teolog Andrei Ionuț Muntean a fost hirotonit diacon, iar duminică acesta a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Cormeniș, Protopopiatul Jibou. Dealurile mănăstirii au fost pline de credincioșii veniți din toate colțurile județului, dar și din județele învecinate, pentru a înălța rugăciuni în ziua hramului, în fața icoanei care se presupune că e făcătoare de minuni din biserica de lemn a mănăstirii. La finalul Sfintei Liturghii, după rostirea cuvântărilor, toți cei prezenți s-au îndreptat spre clopotnița mănăstirii, recent ridicată, unde au fost sfințite noile clopote ale mănăstirii.
 Nu este prima vizită a unui mitropolit străin în Sălaj. Anul trecut în Sălaj a ajuns și mitropolitul ortodox al Madagascarului și al Noii Zeelande. 

Istoria Mănăstirii Strâmba
Începuturile Mănăstirii Strâmba se duc până în secolul al XV-lea, mai exact în anul 1470. Potrivit tradiției, întemeietorul acestui sfânt lăcaș este o femeie bogată care era gârbovă, de la care și provine numele mănăstirii Strâmba. Aceasta avea o fiică bolnavă și, văzând râvna la rugăciune a doi stop_coloana călugări ce pustniceau prin aceste locuri, i-a rugat să mijlocească prin rugăciune la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 180 de iugăre de pământ și pe care s-a întemeiat ulterior așezământul monahal.
Biserica din lemn din incinta mănăstirii adăpostește icoana “Maica Domnului cu Pruncul”, numită și “Dulcele sărut”, care a făcut celebră mănăstirea în perioada interbelică îndeosebi. Se spune că icoana a fost pictată de către vestitul Luca din Iclod, pe la anul 1673, cel care a pictat și icoana Maicii Domnului de la Nicula.
După ce, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea mănăstirea a fost lipsită de viață monahală, după aproape 200 de ani, în anul 1993, aceasta a fost reactivată. Sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Grighentie Oțelea a fost ridicat un nou ansamblu monahal ce cuprinde paraclisul și corpurile de chilii. Ulterior au fost ridicate arhondaricul, un centru de asistență socială, Centrul cultural “Sfântul Pahomie de la Gledin” ce cuprinde muzeul, biblioteca și o sală de lectură, precum și altarul de vară al mănăstirii, cu hramul Izvorul Tămăduirii.