Mâine, creştinii ortodocşi sărbătoresc “Izvorul Tămăduirii” este o sărbătoare celebrată anual de către Biserica Ortodoxă în Săptămâna Luminată, în prima zi de vineri de după Învierea Domnului.

Acest izvor material ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe Maica Domnului, la care găseşte speranţă, mângâiere şi încurajare tot sufletul întristat şi necăjit.
Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon va face ascultare şi astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla faţa cu această apă, iar orbul va începe să vadă.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apa din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.
De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămaduit diferite răni şi suferinţe. Desigur, nu doar apa fizică a vindecat atât de mulţi oameni de bolile lor, ci şi credinţa fiecăruia dintre  stop_coloana noi în Dumnezeu a dus la săvârşirea acestor vindecări. Sfânta Scriptură ne spune despre Mântuitorul Hristos că El este “Apa Vieţii”, şi tot El prin evanghelistul Ioan ne spune: “Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.”(Ioan 7; 10). Deci nu doar apa singură vindecă, ci şi implicarea lui Dumnezeu în Sfinţirea acestei ape.
În tradiţia românească, în această zi, în lăcaşurile de cult după Liturghie, se face sfinţirea aghesmei mici. În unele locuri există credinţa ca cei care beau aceasta sunt protejaţi de boli şi duhuri rele pentru un an şi se înzdrăvenesc. De asemeni uneori se mai păstrează obiceiul preoţilor de a merge în aceasta zi la izvoarele de apă pentru a le sfinţi şi, a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor. De asemeni în unele zone prelaţii merg şi fac stropirea caselor enoriaşilor cu Agheasma Mică.
În tradiţia populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate şi zgomotoase, fiind mai uşor de găsit.

Post Views: 55