Vineri începe oficial campania electorala. Spun oficial pentru ca pe șestache ea a început cu luni în urma. Dar vineri începe marea și zornaitoarea campanie a promisiunilor. Ne cer votul tot aia pe care îi știm de ani buni de cai breji. Noutatea e ca acum unii dintre ei vin cu o tinichea legata de coada, pe care spera ca electoratul sa nu o auda zdranganind; este fie o condamnare fie o cercetare penala în curs. Puține figuri noi și de nadejde în peisajul electoral al lui 5 iunie 2016. Iar de la politicienii cunoscuți, aceleași promisiuni, foarte cunoscute. Din nou vom avea cinematograf și din nou vom avea loc de picnic. S-au mai promis, nu le-am avut și înca nu le avem. Așa ca de ce sa nu mai fie promise? Ce?! Strica?! Este o vorba când aștepți ceva fara sa întreprinzi nimic: “speri ca prostu”. Mai putem spera ca se țin de cuvânt? Ba! stop_coloana Putem întreprinde ceva? Da. Primul lucru este sa analizam bine cine și de ce candideaza. Și primordial este sa mergem la vot și sa alegem cu adevarat, cu discernamânt, nu sa alegem ștampilând ce ni se recomanda. Daca nu voteaza cetațeanul, voteaza aparatul de partid și “prietenii” cointeresați politic. Daca stam acasa vor câștiga tot cei care ne-au mințit acum patru ani, acum opt ani, acum mai demult. De 26 de ani. Propun sa deschidem ochii și sa ne luminam mintea. Și mai ales sa alegem.