Intrarea Domnului in Ierusalim

Duminica Floriilor (Ioan 12,1-18)

Evanghelia de duminică ne relatează evenimentele petrecute în sâmbătă şi Duminică de dinainte de Paştile iudeilor: cina din casa lui Simon Leprosul(vers.1-8); venirea unei mulţimi de oameni în Betania, care-i determina pe iudei să hotărască uciderea şi a lui Lazăr cel înviat(vers.9,11); şi intrarea triumfală în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos. Cum noi sărbătorim în această duminică Intrarea în Ierusalim a Domnului sau Floriile – una din cele mai scumpe sărbători ale creştinătăţii – vom zăbovi, în puţine cuvinte, asupra acestui eveniment.

Pornind Domnul din Betania, a doua zi (adică duminică), ajunge în Betfaghe, unde trimite doi ucenici în satul dinaintea lor spre a-I aduce o asina cu mânzul ei, ce se găsea acolo legată, cu lămurirea, dacă cineva se va opune, să-i spună că este dorinţa Domnului. Mergând cei doi ucenici, au făcut precum le poruncise Iisus: au luat asina şi mânzul ei şi au pus pe ele hainele lor, iar Iisus a şezut pe dânsele. Foarte mulţi din popor aşterneau pe cale hainele lor, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale. Covor de veşminte şi de ramuri din copaci se întindeau înaintea lui Iisus, iar mulţimea cu ramuri de finic şi de măslin în mână, striga: „Osana Fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” Mulţimea care-L însoţea din Betania spre Ierusalim, împreună cu mulţimea care-i ieşise Domnului în întâmpinare, din Ierusalim, i-au alcătuit Domnului o procesiune măreaţă şi entuziastă, conducându-L spre muntele Măslinilor.
Nu este o intrare triumfală militară ca a altor regi ai poporului evreu, făcută în căruţe măreţe şi cu cai strălucitori, cu gărzi personale şi cu nesfârşite trupe stop_coloana de escortă, cu un aer de mândrie şi putere. Iisus nu intră în Ierusalim cu alaiul lui David, al lui Solomon şi al atâtor regi ai evreilor. El intră călare pe o asină. Aceasta, în primul rând pentru a se împlini proorocia Lui Zaharia: „Iată, aceste toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice: Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată împăratul tău vine la tine: drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”(vers.9,9). Dar faptul acesta arată desăvârşita smerenie a Domnului, care foloseşte un animal aşa de umil. Şederea Domnului pe mânzul asinei înseamnă întoarcerea neamurilor, adică a pagânilor de la necredinţă la credinţă.
Manifestarea mulţimii la intrarea Mântuitorului în Ierusalim avea o semnificaţie profundă. Ea însemna recunoaşterea lui Iisus ca fiind drept „Cel ce vine”, adică Mesia, Fiul lui David şi Împăratul Păcii, despre Care grăiseră proorocii. Dacă înainte Mântuitorul evita astfel de manifestări din partea martorilor minunilor Sale, acum, în preajma preamăririi prin Patimi şi Înviere, acceptă aclamaţiile mulţimii. 
Cu scopul de aducere aminte a celor întâmplate, toţi cei care poartă numele cu semnificaţie de flori îşi sărbătoresc onomastica, prin acest lucru ei cinstesc pe Dumnezeu prin purtarea de grijă a faptelor pe care le face, a gândurilor şi a cuvintelor pe care le rosteşte.
Asemena intrării triumfale în Ierusalim să intrăm triumfători şi noi în ultima Săptămână a Postului Mare. Iar celor care poartă nume de „flori” le urez: La mulţi şi Binecuvântaţi Ani!