Am cunoscut în urmă cu doi ani un tânăr din zona Crasnei care avea vise frumoase. Și dorea să le dea aripi. A venit din Olanda, unde a lucrat la o fermă zootehnică, și și-a deschis și el în satul său o făbricuță de produse lactate. Făcea brânză telemea excelentă, iaurt pe o rețetă olandeză și sana. L-am întâlnit zilele trecute în Zalău. Era supărat. Entuziasmul de altădată dispăruse. De ce?, l-am întrebat. Nu-ți spun, că tu scrii la gazetă. Apoi mi-a zis. Toată ziua sunt călare pe mine. Din toate direcțiile. În loc să-mi fac treaba, să lucrez, trebuie să răspund la întrebări, să dau explicații, de parcă eu aș vrea să-l împușc pe președintele țării. Nu scrie, că vor veni mai mulți și mai răi. Nu de controale mă tem, pentru că unitatea mea corespunde tuturor rigorilor de igienă și modernitate, ci de ticăloșia lor. Organele noastre, în loc să încurajeze, vin și stop_coloana distrug, vin și omoară. Nu, nu scrie te rog, mi-a mai spus tânărul, așa cum mi-au mai spus și alți tineri din Sălaj și de aiurea, care vin în țara lor și vor să facă ceva acasă la ei, dar se tem. Se tem de ticăloșie, se tem de hapsâni, se tem de cei ce pun prigoană pe tot ce-i românesc. Și atunci ne mai mirăm că în piețe nu mai avem roșii românești și mere românești, că ceapa vine din Egipt și usturoiul din China, că mâncăm brânză făcută din orice, mai puțin din lapte?!