Duminica intai din Postul Paștelui – DUMINICA ORTODOXIEI
(Ioan 1, 43-51)
La Sinodul de la Constantinopol, din martie anul 843 (ca a doua sesiune a Sinodului al 7-lea ecumenic) s-a precizat ca: prima Duminica din Postul mare al Sfintelor Paști sa fie denumita „Duminica Ortodoxiei”. Unii dintre creștini, poate ințeleg ca doar de la acea data e cunoscut cuvântul „ortodox”. Spre a ne lamuri, încercam, în rândurile ce urmeaza, sa urmarim cum s-a format acest cuvânt. În rugaciunea Sa rostita la Cina cea de Taina, Mântuitorul Iisus Hristos a zis: „Slava (Marirea) pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor” (Ioan 17,22). Iar Sfântul Apostol Pavel a precizat ca: „Noi toți privim ca în oglinda, cu fața descoperita Slava Domnului, ne prefacem în același chip, din slava în slava, ca de la Duhul Domnului” ( II Corinteni 3,18). Prin aceasta Sf. Pavel arata ca Mântuitorul Iisus Hristos a descoperit catre ucenicii și ascultatorii Sai „Slava lui Dumnezeu” pentru ca aceștia sa o urmeze fara șovaire și astfel sa poata ajunge la mântuirea sufletului. Apoi tot Sf. Pavel constata ca, pe aceasta cale a slavei, unii „nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei” (Galateni 2,14) și de aceea își indeamna cititorii și ascultatorii” sa stea neclintiți în ținerea predaniilor invațate”(II Tes.2,15) spre „dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos” (Vers.14). Pentru cuvântul slava (marire), Noul testament a folosit termenul grecesc „doxa” (doxa se afla in Noul Testament de 166 de ori). Pentru cuvantul „drept” și cu sens de „neclintire” a fost folosit termenul grecesc „orthtos”. Deci din cuvintele „orthos=drept” și „doxa=slava, marire, stop_coloanainvațatura s-a format cuvântul „ortodox”, care înseamna „dreapta invațatura, dreapta marire”, iar credincioșii se numesc: „dreptcredincioși” sau „dreptmaritori”. Creștinii care cunosc marirea cea dreapta și corecta, care se reazima total pe temelia data de Hristos Domnul, s-au numit „ortodocși”, iar cei cu slava-marire straina s-au numit „eterodocși” sau „paradocși”. De la mijlocul secolului al II-lea a aparut acest cuvânt în scrierile Sf.Iustin Martirul și istoricului Hegesip, în forma de adjectiv, ca „ortodox” și apoi în cea de substantiv de „ortodoxie”. Astfel ortodoxia înseamna acțiunea conștienta de promovare și de aparare a dreptei mariri sau a dreptei credințe, revelata de Mantuitorul, precum și de slujire a credincioșilor pe calea mantuirii. La primul Sinod ecumenic-Niceea,325, ereticul Arie a fost chemat „sa revina la ortodoxie”, iar cele șapte articole din Simbolul de credința exprimau „Ortodoxia Niceeana”, care era difuzata prin Parinții bisericești din Rasarit și din Apus, spre intreaga creștinatate. În Apusul latin, ultimul parinte bisericesc, Isidor din Sevila(Spania-636) zicea: „Ortodox este acela care crede drept, și crezând astfel, traiește drept”.
