Castelul Wesselenyi atrage atenția organizației ”Monumente Uitate”

Palatul de un milion și jumatate de euro din Jibou este lasat în paragina de oamenii culturii din Salaj

Castelul Wesselenyi de la Jibou – care astazi valoreaza 1,5 milioane de euro – are o istorie aparte, fiind considerat cea mai mare construcție în stil baroc din Transilvania. Este unul dintre cele mai impunatoare edificii istorice lasate în paragina.

Despre Castelul Wesselenyi de la Jibou am aflat detalii de la istoricul Irina Leca, care acuza faptul ca edificiul se degradeaza și nimanui nu îi pasa. Istoricul castelului l-am aflat pe pagina de internet a campaniei Monumente Uitate, care prezinta toate monumentele care se distrug pe zi ce trece în țara. Salajul figureaza cu 19 monumente uitate, abandonate de Muzeul de Istorie, de Direcția de Cultura și de alte instituții cu care ar trebui sa poarte raspunderea.
Castelul din Jibou este un palat baroc impunator ce are șase anexe de secol XVIII – început de secol XIX (curie, grajd, manej, cripta, sera, șura) integrate într-un fost parc dendrologic de început de secol XIX, reamenajat ca gradina botanica în anii 70 și renovat de-a lungul timpului. Statutul juridic incert al ansamblului, lipsa unor strategii coerente de amenajare și refuncționalizarile succesive au dus la un peisaj greu de înțeles în absența unor explicații la fața locului, se arata pe site-ul campaniei Monumente Uitate.
Dovezi ale evoluției arhitecturale ale ansamblului sunt înca vizibile. O mare parte din anexele palatului se pastreaza, împreuna cu doar câteva dintre inscripțiile comemorative (din pacate astazi ilizibile și scoase din contextul inițial, dar menționate în carțile de istoria artei și arhitecturii transilvanene).
Dintre construcțiile ce compun ansamblul, prima și cea mai veche este curia (reședința nobiliara modesta). Așa cum arata o inscripție cu ornamente baroce de deasupra intrarii de vest, cladirea a fost refacuta din temelii în 1702 de catre baronul Wesselenyi Istvan (prefect al comitatului Solnocul-de-Mijloc, președintele Dietei în 1716) și de contesa Banffy Kata (fiica lui Banffy Gyorgy I, guvernator al Transilvaniei între 1691 – 1696). Pe fațada de est, deasupra intrarii în pivnița, se gasește o a doua inscripție care amintește restaurarea cladirii în 1749 de catre urmatoarea generație ce a deținut domeniul, Wesselenyi Istvan și Daniel Polixenia. Urmatoarea cladire din ansamblu ca vechime este grajdul, construit tot de cuplul Istvan Wesselenyi și Polixenia Daniel (care au construit și palatul din Comlod), în 1775, pentru a adaposti herghelia familiei.
Cripta familiei Wessélenyi, aflata pe un deal în apropierea ansamblului nobiliar, astazi aproape disparuta, este atribuita de istoricul Biro Jozsef acelorași comanditari. Anul construcției este totuși necunoscut. Pe pereții criptei se aflau pietre funerare ale diverșilor membri ai familiei, datând înca din timpul Renașterii târzii. O parte dintre aceste pietre funerare se gasesc în biserica reformata din Jibou, iar inscripțiile lor pot fi citite în arhiva Institutului Național al Patrimoniului din București.
În 1771, Wesselenyi Miklos alatura grajdului un manej. Pe latura estica a cladiri a fost așezata o placa ce atesta faptul ca Miklos Wesselenyi, „locotenent în regimentul de husari comandat de Bethlen, a ridicat cladirea în 1771”. Deasupra placii se afla un al doilea caluț de piatra, foarte asemanator celui realizat de Ioan Nachtigall pentru inscripția grajdului. Aceasta sculptura i-a fost atribuita de catre Biro József lui Anton Schuchbauer.

Casatoria lui Wesselenyi a facut posibila construirea palatului

Începuturile lucrarilor de construcție la cladirea palatului sunt legate de casatoria baronului Wessélenyi cu fiica istoricului Cserei Mihaly, Cserei Helena, și de stabilirea curții nobiliare a familiei pe domeniul de la Jibou, în jurul anului 1778. Începând cu aceasta data și pâna la încarcerarea baronului la Kufstein, în 1785, va fi construit corpul principal al palatului. Palatul are, per ansamblu, un aspect ce se apropie mai mult de arhitectura din Pesta și Buda decât de cea din Transilvania, ceea ce ar sugera prezența unui arhitect strain.
Construcția corpului principal s-a încheiat, cel mai probabil, înainte de 1785. Acesta are un pavilion central în cinci axe, din care pornesc doua aripi laterale, în noua axe, terminate fiecare cu câte un pavilion în doua axe.
Pe fațada principala, orientata catre nord, se afla o terasa închisa cu arcade, iar pe fațada sudica, orientata catre curtea de onoare, un balcon polilob cu parapet din baluștri din piatra. Fațadele sunt ornate cu pilaștri având capiteluri compozite, amplasați între fiecare dintre ferestre, și ancadramente arcuite.

Conflictul dintre Wesselenyi și Haller

În 1781, baronul Wessélenyi intra în conflict cu cancelarul aulic Johan Haller, vecinul sau cu care traia în certe necurmate, caruia încerca sa-i faca toate relele, precum îi și facea oriunde i se dadea ocazia.
Ca urmare a acestui conflict, Haller îl trimite pe Wessélenyi la judecata pentru șase capete de acuzare: blasfemie, juramânt strâmb, amenințare cu punere de foc, provocare la duel, infestarea și arestarea de funcționari regești, turburarea securitații publice.
Procesul se soluționeaza abia dupa trei ani, când însași împaratul Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, îl condamna pe Wesselenyi la mai mulți ani de temnița la Kufstein. Însa baronul nu s-a supus sentinței și nu s-a lasat arestat de buna voie. A evitat încarcerarea de câteva ori, aparându-se pe domeniul de la Jibou, iar când împaratul a dat ordin sa fie capurat de o trupa militara, viu sau stop_coloana mort, a fugit pe  moșia unchiului sau, consilerul Istvan Daniel, unde a fost capturat, la 5 luni dupa sentința împaratului, pe 12 februarie 1785. Este eliberat în decembrie 1789 și se întoarce pe domeniul de la Jibou.

Lucrarile la castel au reînceput dupa eliberarea lui Wesselenyi

Lucrarile de amploare au reînceput la palatul Wesselenyi din Jibou abia în 1796, probabil datorita apariției arhitectului ceh Franz Wrabetz. Acesta a lucrat între 1780 – 1790 în Ungaria, pe domeniile lui Ioan Sennyei și Nicolae Vécsey, de unde a ajuns la Gârceiu și apoi la Jibou. În perioada șederii la Jibou, care a durat din primavara pâna în toamna lui 1796, Wrabetz s-a ocupat de amenajarea interioarelor. În aceasta perioada s-au comandat numeroase piese de mobilier de la Viena și s-au platit pictori care sa decoreze camerele. Interioarele vor fi terminate abia în jurul anului 1800. Pentru decorarea lor, contesa Wesselenyi a corespondat cu un anume Anton Vajna din Viena, care o înștiința mereu de noile mode din capitala imperiului.
Dintre picturile ce se aflau la palatul din Jibou se pastreaza portretul contesei Wesselenyi, astazi la Muzeul Național de Arta din Cluj-Napoca. Portretul, realizat de Franz Neuhauser în 1799, o înfațișeaza pe Cserey Helena într-un cadru natural, îmbracata dupa moda vremii. În fundal, în partea stânga, Neuhauser a reprezentat și palatul din Jibou al familiei. Deasupra pavilionului central al palatului au existat trei statui reprezentând personaje mitologice. Acestea au fost realizate în anul 1805 de Anton Csuros. În 1809, Wesselenyi Miklos face demersuri pentru a obține postul de comandant al garnizoanei locale și cumpara o casa la Cluj. Demersurile sale nu au succes, iar cariera politica a baronului ia sfârșit. La scurt timp dupa aceasta, baronul moare, pe 25 octombrie 1809.

Castelul se termina la un an dupa moartea lui Wesselenyi

În 1810, lucrarile de construcție și amenajare ale ansamblului erau terminate. În tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numeroși artiști, atât pictori și sculptori, cât și actori. Baronul Wesselenyi este considerat printre principalii mecena ai primei trupe de teatru din Transilvania, cei care vor fonda Teatrul Maghiar din Cluj și primul teatru permanent din Budapesta.
De altfel, într-una dintre nișele de pe fațada teatrului din Cluj s-a aflat, între 1905 și 1919, statuia lui Miklos Wesselenyi. Astazi, statuia se gasește în curtea din spatele Teatrului Maghiar de Stat. Wesselenyi Miklos este urmat de fiul sau. Aidoma tatalui sau, atât ca nume cât și ca personalitate, acesta pastreaza atmosfera culturala de la palat, invitând aici numeroși oameni politici și scriitori contemporani, adepți ai ideilor revoluționare de la 1848. Important om politic și pașoptist maghiar, a ramas în istorie ca „luntrașul de pe Dunare” dupa ce a salvat numeroși oameni în timpul inundațiilor din 1838 din Budapesta. Este deseori amintit pentru faptul ca a luptat pentru drepturile iobagilor și chiar i-a eliberat și împroprietarit.

Palatul a fost reorganizat de comuniști

Urmatoarele intervenții asupra ansamblului se fac dupa naționalizare, când palatul și anexele sunt refunctionalizate pentru a servi cerințelor culturale ale noii societați: școala generala, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul orașului și Stațiunea experimentala a tinerilor naturaliști. Aceasta din urma și parcul dendrologic au creat premisele înființarii gradinii botanice, a carei amenajare a început în 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. În partea de vest a palatului a fost amenajata o gradina romana în care au fost amplasate vestigii arheologice aduse de la Porolissum (care azi se gasesc la Muzeul de istorie din Zalau). Tot în aceasta perioada se renoveaza și manejul care este transformat în sala de mese iar în curtea palatului se amenajeaza o pista de carturi.

Viitor incert al palatului devalizat

Dupa 1990, diversele funcțiuni au disparut, iar în 2010 în palat mai funcționa doar Clubul copiilor din Jibou. Exteriorul palatului nu a suferit intervenții majore recente. Decorațiunile, ancadramentele și tâmplaria nu au fost îndepartate sau modificate. Interiorul în schimb a fost afectat, palatul fiind azi în mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile și obiectele decorative ce împodobeau pâna la jumatatea secolului XX încaperile palatului s-au pierdut. Picturile lui Neuhauser au disparut, iar pereții camerelor sunt astazi de o austeritate cazona. Ne putem face totuși o impresie daca privim imaginile de arhiva.
Recent, palatul și o parte din anexe au fost retrocedate moștenitorilor, dupa un lung proces. Gradina Botanica nu va fi afectata de aceasta decizie. Cripta familiei Wesseléșenyi, grajdul și manejul ramân în posesia Centrului de Cercetari Biologice Jibou, care își propune sa le restaureze și sa le redea circuitului turistic. Palatul a fost evaluat la 1,5 milioane de euro și are, momentan, un viitor nesigur, se arata pe site-ul Monumente Uitate.