Mai cu fereala, parlamentari, ca rade Caragiale de voi
Un parlamentar, n-are importanta culoarea politica, relata cu un haz umbrit de tristete ca parlamentarii „se tem sa se atinga si de banii lor” de când Codruta Kovesi strânge frâiele DNA. El povesteste ca în sala de plen era o bancnota de 100 de lei cazuta jos. Interesant este ca nimeni n-a vrut sa o revendice. Nimeni nu s-a atins de ea, nimeni n-a vrut-o. Se temeau ba ca e scris mita pe ea, ba ca „suntem la camera ascunsa”, ba ca nici un ales n-a avut în buzunar o asemenea valoare. Și, spune deputatul, „a ramas bancnota peste noapte singura, marginalizata în sala pustie”. Întâmplarea ma duce cu gândul la domnia lui Vlad Țepes, când, spun cronicarii, puteai lasa o punga cu galbeni în mijlocul drumului si nimeni nu si-o însusea. Revenind la bancnota din Parlament, oare daca era un singur parlamentar în toata sala si nimeni nu l-ar fi vazut, mai ramânea hârtia cu chipul lui Caragiale peste noapte în sala pustie? Greu de crezut. Nu constiinta-i roade pe parlamentarii nostri, ci teama. Teama ca vor fi vazuti însusindu-si stop_coloana bunuri ce nu le apartin, teama ca vor fi prinsi, teama ca „beciul domnesc” e cam întunecos si prea putin ospitalier. Dar ispita e mare. Unii dintre ei vor lua în continuare, ba de la stat, ba de la privat, dar cu multa fereala. Patima hotiei si a capatuirii nu se vindeca cu una cu doua. E greu sa-ti recapeti cinstea dupa ce în doua sau trei mandate ai dat-o pe rusine. Sunt convins ca si nea Iancu de pe bancnota de 100 de lei s-a crucit când a vazut ca-i lasat singur într-o sala pustie. Dar cum era un bun observator al moravurilor si-a dat seama ca nu corectitudinea si cinstea îi caracterizeaza pe urmasii lui Tipatescu, Trahanache, Catavencu et comp.
