Duminica cananeencei
O samarineanca anonima a intrat in istorie pentru ca a stat de vorba cu Iisus. Alaturi de ea, cam pe aceeasi usa, a intrat si o cananeanca. Asa cum ne-am intrebat despre samarineanca, ne intrebam si acum: Ce anume fapta extraordinara a facut cananeanca, pentru ca Biserica sa-i consacre o duminica pe an, si sa-i perpetueze amintirea in istoria Bisericii si in istoria crestinismului pentru totdeauna. Femeia cananeanca avea in mod sigur, necazurile ei proprii, dar avea si o fiica bolnava, iar preocuparea ei era legata de suferintele fiicei sale. Pentru acest motiv, cand aude ca proorocul care facuse atatea minuni in randul evreilor, vine inspre tinuturile Tirului si ale Sidonului, iese in intampinarea lui Iisus, strigand: ,,Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de un demon”(Matei 15,22). Iisus nu i-a raspuns nici un cuvant. Sa n-o fi auzit? E cu neputinta. Femeia striga mai departe. Ucenici il roaga sa o slobozeasca. Inseamna ca si Iisus a auzit strigatul ei, dar inadins nu i-a raspuns, tocmai pentru ca pregatea pentru ucenici si pentru multimile din jurul Sau, o graitoare pilda de credinta si de staruinta in rugaciune.,, Nu sunt trimis decat catre oile pierdute ale casei lui Israel”, zice Iisus. Femeia a auzit aceste cuvinte, dar in loc sa se tulbure, cum ne-am fi asteptat, se inchina si zice:,,Doamne, ajuta-ma!”. Raspunsul lui Iisus:,,Nu este bine sa iei painea copiilor si sa o arunci cainilor” trebuie sa recunoastem ca pe noi, cu mentalitatea noastra de astazi si cu simtul crestin cu care ne-a educat biserica, ne incearca si un sentiment de contrareitate, daca nu chiar de revolta, de scandalizare. Femeia nu l-a contrazis pe Mantuitorul, n-a durut-o laudele aduse altora si n-a revoltat-o ocara, ci din insasi aceasta ocara, scoate un nou temei pentru a fi miluita.Da, noi suntem caini! Dar si cainele e de-al casei. Da, copiilor li se cuvine painea! „Dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor”. Acum raspunde puterea, bunatatea si intelepciunea stop_coloana lui Hristos:,, O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti!”. si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela. Acum intelegem comportarea Domnului fata de aceasta femeie. Astepta ceea ce stia ca o sa graiasca. El nu voia sa ramana ascunsa aceasta credinta, ci voia sa ramana pilda pentru ucenici si multimile prezente, dar si pentru toata crestinatatea de mai tarziu. Noi trebuie sa vedem aici durerea si zbuciumul mamei pentru fiinta careia i-a dat viata, dar si puterea si folosul rugaciunii mamei pentru aceasta fiinta. Bucuriile, durerile, speranta si inaltarile au pentru noi sensuri complicate si nestatornice. Pentru Mama ele au un singur sens, catre noi. Ea se bucura pentru noi, sufera pentru noi, spera pentru noi si i se umple sufletul de vuietul zborului inaltarilor noastre. Marii creatori ce au daruit spiritualitatii umane capodopere nemuritoare, au cuprins in jurnale si memorii, istoria vietii si a operelor lor. Mamele n-au tinut jurnale si n-au redactat memorii, dar au increstat pe chipul lor, in alfabet unic intreaga existenta a celor carora le-au dat viata. Spunea asa de frumos cineva: ,,Obrajii mamei sunt azi un hrisov nobiliar pe care este increstata intreaga existenta a mea si a fratilor mei, cu toate urcusurile si caderile noastre”. Nimeni nu sufera mai mult decat mama, cand isi vede fiul doborat de boala sau de ratacire morala. si nimic nu-i mai de folos atunci asa cum este rugaciunea mamei. Sa indrazneasca mamele de azi sa urmeze pilda femeii cananeence si a atator mame crestine pentru ca ,,Rugaciunea mamei apara de orice primejdie, pe apa si pe uscat”(Gogol).
