Hala agroalimentară – un corp rece ca de mort
De două săptămâni se plâng comercianții din hala agroalimentară a Zalăului că nu au căldură. E drept, nu-i frig nici afară, dar să stai 12 ore cu picioarele pe betoanele reci nu-i o bucurie pentru nimeni. “Așa ne putem duce afară, că tot dracu ăla este”, zice mâhnită o comerciantă din Zalău.
Am încercat să iau legătura cu administratorul halei, dar era plecat bu. Cât am hoinărit eu, preț de un ceas, printre mesele halei, administratorul nu s-a întors la birou. Întotdeauna ai bâftă s-i prinzi în pauza de masă pe angajații la stat.
La parter, în hală am numărat 23 de comercianți și vreo 12 producători agricoli. Nu știu dacă erau producători agricoli autentici sau numai cu certificat de producător, dar comercializau produse agroalimentare în spațiile rezervate celor ce scot recolte din propriul pământ.
Misterul frigului din hală rămâne mister
În lipsa administratorului, am discutat cu chiriașii halei despre căldura care lipsește. Variantele sunt multe. O femeie care vindea mere și legume spunea că de când s-au instalat cele nouă surse de iluminat sub formă de clopote, căldură nu mai este. Femeia nu-și explică ce are curentul electric cu centrala. Dar așa li s-a spus, și ea n-are decât să creadă, că de verificat nu poate. O altă chiriașă spune că a auzit că ADP-ul a plătit 200 de milioane luna trecută pentru căldură și a întrerupt-o. Mai umblă și varianta cum că florăresele din hală l-ar fi atenționat pe administratorul halei să oprească sursa de căldură că li se ofilesc florile. Nu știm dacă vreuna din variante este valabilă, cert este că în hală e frig ca în colinzile cu magi. Și clienții nu prea-i colindă pe comercianți. Asta iară e o curiozitate în hala asta nouă.
La etaj este raionul cu falimente
La etaj era dezastru. Din cinci spații închiriate (din cele 30 existente), doar trei erau deschise stop_coloana pentru comerț: o unitate de carne, un fast food și Sandana cu produse de panificație.
Nu se înghesuie nimeni la licitație să închirieze spațiile comerciale de la etaj, deși primăria a redus din februarie chiria pe metrul pătrat de la 7 lei la 5 lei. Cei doi-trei comercianți de aici susțin că nu e un vad comercial ideal la etaj, apoi mai invocă cunoscutul refren “lumea n-ar bani” și nu în ultimul rând chiriile prea scumpe. Așadar. și cu cinci lei tot scum este. O vânzătoare de la etaj (carmangerie) îmi relata cu haz de necaz că, lângă spațiul închiriat de ea, a închiriat alt spațiu comercial “Avicola” din Bacău. Au venit oamenii, și-au aranjat spațiul, au plătit chiria pentru o lună, și după trei zile și-au strâns marfa și au plecat. Motivul a fost lipsa vadului comercial, al cumpărătorilor, adică. O altă firmă de profil avicol, “Ave”, care n-a făcut vânzări nici cât să plătească chiria, și-a adus bani de-acasă a doua lună, apoi și-a strâns și ea marfa și a plecat. Vânzătoarea de la Sandana îmi spunea că de când s-a mutat din stradă în hală, vânzările au scăzut cu mai bine de o treime. Și femeia își ia salariul în funcție de vânzări.
Pentru spațiul destinat vânzării de carne și produse din carne, societatea producătoare plătește chirie 1.400 de lei. Mai plătește pentru utilități în jur de 400 de lei. Vânzătoarea angajată este remunerată și ea cu 1.000 de lei. Asta lunar. Câtă carne trebuie să vinzi, dacă ai cui, ca să amortizezi cât de cât cheltuielile, ca să nu aduci bani de acasă, ca să nu te pască falimentul?
