Sălajul, pompierii și lupta cu focul
Prima unitate de pompieri din Sălaj a luat ființă abia în anul 1894. Până atunci, lupta împotriva incendiilor a fost o sarcină doar a colectivităţilor.
Despre istoria Inspectoratului Județean de Urgență “Porolissum” Sălaj am aflat chiar de pe pagina de internet a instituției, unde se arată că, în județul Sălaj, înființat abia la 1876, prin unificarea comitatelor Solnocul de Mijloc și Crasna, primul regulament privind prevenirea și stingerea incendiilor a fost alcătuit în anul 1885. Regulamentul a fost modificat în anul 1890 și a intrat în vigoare la data de 1 octombrie a aceluiași an. Târziu în epocă au apărut și asociaţii ale pompierilor voluntari, care au fost organizate în localitățile mai mari ale comitatului Sălaj. Prima grupă de pompieri se întemeiază la Zalău în 1894, apoi la Șimleu Silvaniei și la Jibou în 1901, iar secția din Cehu Silvaniei și Tășnad s-au înființat câțiva ani mai târziu.
În Sălaj s-au înregistrat în special în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX numeroase incendii care au cauzat imense pagube materiale. În majoritatea cazurilor, cauza incendiilor era incendierea voită. Astfel, în anul 1883, din 106 cazuri de incendiu, 58 au fost provocate de incendiatori, 23 din neglijență și 19 din cauze necunoscute.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, s-a pus tot mai mare accent pe problema prevenirii și stingerii incendiilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât buletinele de evenimente redactate de către Compania de Jandarmi a județului consemnau aproape zilnic câte un incendiu.
În fondurile deținute de Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Naționale există date privind organizarea pompierilor în județul Sălaj imediat după Unire. Reține atenția un raport al Primăriei orașului Șimleu Silvaniei, din 24 martie 1922, înaintat Direcției Statisticii şi Studiilor din Cluj, în care se arăta: “Serviciul de pompieri din orașul Șimleu Silvaniei este în lucrări de organizare. În prezent, serviciul se execută de un șef comandant, un subcomandant, un ofițer, un magazioner, un mașinist, un stegar… Total sunt 45 de oameni, cari toți sunt voluntari civili și nu primesc nici un fel de salariu…”
Cum a ars “singura moară cu cilindru” din Zalău
Primarul orașului Zalău înainta la 11 noiembrie 1926 un memoriu Direcției Comunale din cadrul Ministerului de Interne: “În ziua de 9 octombrie 1926, izbucnind un incendiu puternic în orașul nostru, singura moară cu cilindru ce o avem a ars complet… În acest incendiu am constatat lipsa de organizare a pompierilor voluntari din localitate atât din punct de vedere al mașinilor, cât și din punct de vedere al ordinii… Văzând că corpul voluntari nu corespunde menirii sale, în primul rând vă rog să binevoiţi a permite organizarea pompierilor în mod obligatoriu stop_coloana și anume toţi oamenii sănătoși de la vârsta de 24 ani până la 35 de ani să fie obligați a lua parte la cursurile ce se vor ține în acest scop și în caz de incendiu să se prezinte la stingerea focului”.
Dintr-un alt document, constatăm că evaluarea mijloacelor de stingere a incendiilor și care se aflau în dotarea Corporației Pompierilor Voluntari din Zalău se ridica la suma de 249.490 lei.
Grupul 6 Cluj al Corpului de Pompieri Militari, prin adresa nr. 181 din 29 iulie 1937, trimisă Prefecturii județului Sălaj, solicita găsirea mijloacelor necesare pentru înființarea în orașul Zalău a unei formații de pompieri militari.
Drumul greu de la intenție la ISU “Porolissum” Sălaj
La 12 aprilie 1938, Prefectura județului Sălaj făcea un apel pentru organizarea în fiecare plasă a unui serviciu de pompieri. Se solicita sprijinul fiecărei comune, în funcţie de situația lor financiară, la înjghebarea acestui serviciu de pompieri. Ideea organizării serviciilor de pompieri, la nivelul fiecărei plase a județului, nu a prins contur, deoarece majoritatea primarilor și notarilor localităților nu au fost de acord.
Secţia Pompierilor Militari Zalău a luat ființă la 2 februarie 1940, potrivit ordinului Ministerului de Interne nr. 39.139 din 4 ianuarie 1940.
După război se va încerca revenirea la starea de lucruri antebelică. Dar regimul comunist, instalat, treptat, după 1945, a dus la o nouă organizare nu numai a țării (județul Sălaj a fost desființat în 1949 și reînființat în 1968), ci și a Corpului Pompierilor. S-au încadrat cu efective subunităţile din Ardealul de Nord, revenit în granițele naționale în martie 1945. S-a trecut în subordinea Ministerului de Interne, iar Comandamentul Corpului de Pompierilor Militari a redevenit Inspectoratul General al Pompierilor. S-au înființat companii de pompieri în fiecare reședință de județ, cea din Zalău luând ființă în 1968. Desprinzându-se din Grupul 6 Cluj, la data de 1 octombrie 1968 se înființează Grupul de Pompieri al județului Sălaj.
În Decembrie 1989, pompierii erau o instituție de sine stătătoare, în cadrul Ministerului de Interne, cu o activitate pusă pe temeinice baze legale. Unitatea primește, la 26 octombrie 1996 numele de Grupul de pompieri “Porolissum” al județului Sălaj și, totodată, primește Drapelul de luptă, iar din 2005, prin unificarea cu Inspectoratul de Protecţie Civilă Sălaj, ia ființă Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Porolissum” al județului Sălaj.
