Mai zilele trecute, un cadru universitar, lector Mariana Popa de la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a fost condamnată de Tribunalul Sălaj la cinci ani şi patru luni de închisoare cu executare pentru luare de mită. A fost “binecuvântată” de magistraţii Curţii de Apel Cluj cu schimbarea încadrării juridice şi comutarea pedepsei la trei ani de închisoare cu suspendare. Biata femeie de 62 de ani a făcut şi a vândut studenţilor ei nişte lucrări de licenţă şi s-a ales cu vreo 2.000 de euro în total. Sigur că fapta e gravă, dar la vârsta asta şi la banii ăştia, Mariana Popa parcă n-ar fi trebuit condamnată la peste o jumătate de deceniu de detenţie, dacă privim lucrurile în context. Sunt alţii în ţara asta care aşteaptă la coadă să intre la beciul domnesc, alţii care au înşelat statul cu zeci şi sute de milioane de euro. Elena Udrea, Sorin Oprescu, Dan Şova sunt doar trei dintre cei care aveau întâietate şi prioritate înaintea lectorului. Ei sunt încă liberi şi nu au condamnări. Dar să-i căutăm şi Marianei Popa circumstanţe agravante, stop_coloana care bănuim că nu s-au regăsit în procesul în care a fost judecată. Dacă paguba pe care a produs-o direct Mariana Popa nu-i un capăt de lume, paguba cu care se alege societatea prin ce a făcut, şi poate fac şi alţii ca ea, este colosală. Incapabili de a elabora o lucrare de licenţă, studenţii au obţinut totuşi o diplomă. Cu diploma în buzunar se duc şi se angajează prin instituţiile statului ca personal cu studii superioare. Potenţa intelectuală şi randamentul lor vor fi scăzute. Li se spune incompetenţi. Vor fi rebuturi chiar de la debutul în muncă. Vor lucra cu bani publici şi vor fi bine plătiţi din bani publici. Paguba nu poate fi cuantificată. Dar o simţim pe spinarea noastră că e mare şi pe termen lung.