Pilda talanților

Duminica a XVI-a după Rusalii (Matei 25, 14-30)

Evanghelia din data de 7 februarie., adică din Duminica a 16-a după Rusalii, are ca temă duhovnicească: „Pilda talanților” – este una dintre pildele rostite de Mântuitorul Hristos prin care îndeamnă pe oameni să facă milostenie, și îi cheamă pe toți la înmulțirea talanților sau a calităților proprii, pentru a simți bucuria pe care le-o dăruiește Hristos Domnul celor harnici și darnici.
Pilda talanților are foarte multe înțelesuri duhovnicești, se referă nu numai la viața duhovnicească, ci și la viața umană în general, la bucuria de a fi roditor, de a dezvolta sau de a cultiva talentul ori diferitele calități și a le pune în slujba semenilor. În mod deosebit remarcăm că Dumnezeu diferențiază darurile, nu dăruiește tuturor oamenilor același număr de talanți: unora le dăruiește mai puțini, iar altora le dăruiește mai mulți, ceea ce înseamnă că Dumnezeu cunoaște puterea fiecăruia dintre oameni de a înmulți talanții și, în acelasi timp, dorește ca oamenii să conlucreze și să ajute din proprie inițiativă pe cei care au nevoie de ajutorul lor.
Cu alte cuvinte, în viața oamenilor darurile sunt împărțite și diversificate. De pildă, nu toți oamenii au aceeași înclinație pentru aceeași meserie. Dacă toți ar avea înclinația de a fi brutari și nu ar mai exista oameni cu înclinația de a fi pantofari, atunci înseamnă că nu s-ar mai putea ajuta oamenii unii pe alții în mod complementar. Sau dacă toți ar fi profesori, ori dacă toți ar fi muncitori în agricultură, nu ar mai fi specialiști în alte domenii și meserii. Deci, complementaritatea darurilor este o bază solidă pentru organizarea cooperării și a solidarității între oameni, dar și pentru a fi apreciată bogația talentelor deosebite, dăruite oamenilor de Dumnezeu.
Darurile împărțite în mod diferit ca număr, fel și intensitate sunt purtătoare de bucurie, dar și purtătoare de responsabilitate. Deci, responsabilitatea omului crește în raport cu darurile primite. De aceea, nu trebuie ca oamenii să îi invidieze pe semenii lor stop_coloana care au daruri multe, pentru că aceștia au o răspundere mai mare decât cei care au daruri mai puține.
Remarcăm în mod deosebit în Evanghelia de astăzi ca cei care au înmulțit talanții i-au înmulțit proporțional cu ceea ce au primit: cel care a primit cinci talanți i-a înmulțit și a dobândit zece talanți, adica a dublat numărul lor; cel care a primit doi talanți a dublat numărul lor și a ajuns la patru talanți, iar cel care a primit unul, fiind „sluga vicleană și leneșă” (Matei 25, 26), a îngropat talantul; nu l-a cheltuit, dar nici nu l-a înmulțit. Mai vedem că Stăpânul talanților dăruiește aceeași răsplata celui care a obținut zece talanți din cinci talanți și celui care a obținut patru talanți din doi talanți: „Sluga bună și credincioasă, peste puține (daruri) ai fost pus, peste multe te voi pune!” (Matei 25, 21), adică, deoarece ai înmulțit darurile primite pe pământ, îți voi da mai multe daruri în ceruri.
Pe cel de-al treilea om, adică pe cel care nu a înmulțit talantul, Stăpânul nu l-a felicitat, nu i-a zis: „Intră în bucuria Stăpânului tău!” (Matei 25, 23), ci i-a spus: „Slugă vicleană și leneșă…” (Matei 25, 26-27). Prin aceasta Mântuitorul Hristos vrea sa ne arate că Dumnezeu nu este mulțumit dacă omul ține doar pentru sine calitățile pe care le are, ci trebuie să le pună în slujba semenilor săi.
Așadar să luăm aminte la „înmulțirea talanților”, să înmulțim talentele noastre astfel încât să dăruim și celorlalți ca și ei să ne dăruiască nouă căci mântuirea nu o putem dobândi decât prin facerea de bine și întrajutorare. (Ionuț Topan)