S-a schimbat lumea, comerțul tinde spre civilizație. Dovada sta și Hala agroalimentara din centrul Zalaului, data în folosința la sfârșitul lui aprilie anul trecut. Asta dupa ce construcția a durat mai bine de trei ani.

Ieri am stat de vorba cu puținii comercianți și cu și mai puținii producatori agricoli care se aflau în hala. Cum e firesc, am început cu frigul de afara. “Doamne, bine e aici; pe gerul asta în alți ani ne înghețau merele pe mese, degetele la picioare ne degerau, mâinile ne erau roșii ca focul. Aici avem caldura, pacat ca nu avem și clienți”, spune o comercianta trecuta de prima tinerețe. Când am întrebat-o despre taxa pe masa, m-a lasat cu ochii-n soare și a plecat sa-și serveasca unicul client care a vizitat-o în ultima jumatate de ora. Nu-i atmosfera de târg. E mai degraba un loc amenajat în care stai sa pice vreun client. Nu-i nici macar vânzoleala din Piața Astralis, fosta “piața mica” pe vremuri. Dupa vânzari, Hala agroalimentara este acum “piața și mai mica” decât “piața mica”.
Floraresele stau înghesuite cu ghivece cu flori pe jos, cu coronițe agațate de stâlpii de susținere. Ecaterina Szabo recunoaște ca a cerut ea și colegele sale sa li se dea voie sa comercializeze florile afara, pentru ca în hala spațiul este insuficient, dar acum se bucura și ea de caldura din interior.
La sectorul lactate, produse din lapte și slanina afumata. Vânzatoarea ne roaga sa nu filmam slanina, ca nu-i locul ei aici. Este nemulțumita de prețul mare platit pentru vitrina, 10 lei zilnic. “Daca vin zilnic la piața cu 10 litri de lapte, patru litri îi dau pentru chiria vitrinei, plus 200 de lei pe trimestru pentru rezervare vitrinei. “Daca merge treaba tot așa, o sa renunț la vaci”, spune femeia din Meseșenii de Jos, rugându-ne sa nu-i facem cunoscut numele.
În sectorul “Producatori agricoli”, chiar daca nu se platește pentru o masa 8 lei, ci numai 7, doar doua precupețe din Crasna și una din Vârșolț și-au expus zarzavaturile. Din plictiseala și lipsa de clienți, una dintre vânzatoare curața cu un aparat de razuit câteva radacini de pastârnac. “Poate o sa aiba mai mare atracție la gospodine”, își justifica gestul femeia.

La etaj bate vântul; de fluieri, suna a paguba

Comercianți și producatori erau ieri în hala, la parter, în jur de 30. La etaj, însa, doar trei firme și-au expus marfurile pentru comercializare. De fapt nici nu sunt mai mult de cinci firme care au ales sa-și desfașoare activitatea la etajul halei. SC Volady SRL avea “trase obloanele”, asta dupa ce saptamâna trecuta vânzatoarea afirma ca platește lunar 1.400 de lei pentru spațiu, plus utilitațile. Mai erau deschise o carmangerie, un fast food și o unitate de produse de panificație. Vâzatoarea de la “Sandana” ne spunea ca vânzarile au scazut foarte mult de când unitatea s-a mutat la etaj în hala, dar recunoaște ca nici în piața nu putea ramâne, pentru ca de cinci ani de când lucreaza în piața s-a îmbolnavit.
Din cele 36 de spații comerciale câte sunt la etajul halei, doar cinci sunt ocupate. Chiriile sunt în funcție de metri patrați ocupați, la care se aduga cheltuielile. “Daca mai stau mult aici, spune un comerciant de la etaj, falimentul ma paște.” Desigur, hala nu merge cum și-au închipuit edili Zalaului. Prețurile mari la chiria pe mese îi îndeparteaza pe comercianți de hala. Unii prefera Piața Astralis sau chiar Piața din Dumbrava. Cei mai mulți comercianți și producatori agricoli se unesc și își împart masa și, bineînțeles, și chiria pe zile: doua zile unul, doua zile altul etc. E și acesta un mod de a ușura birul.

Se face parcare mare – sa vedem cine parcheaza

Muncitorii de la Direcția Generala a Administrației Domeniului Public darâmau de zor, ieri, chioșcurile de pe margina vaii, din fosta Piața centrala a Zalaului. I-am întrebat ce se va face acolo, dar niciunul n-a putut sa-mi raspunda. I-am contactat pe Radu Nistorescu, managerul Zalaului, care a precizat ca fosta piața n-a avut autorizație de funcționare și n-a avut nici o parcare și ca în locul chioșcurilor se va amenaja o mare parcare de autoturisme, atât pentru cei ce vin la cumparaturi, cât și pentru alți cetațeni ai Zalaului, avându-se în vedere ca municipiul e deficitar la capitolul spații de parcare. Hala mai are și o parcare subterana. Slab de tot solicitata, gasești loc oricând. stop_coloana

Și în Piața Astralis se face tot hala agroalimentara

Și fiindca veni vorba despre piețe, Radu Nistorescu a spus ca și în Piața Astralis se va construi o hala agroalimntara. Bineînțeles, nu de dimensiunile celei din centrul Zalaului, dar suficienta pentru comercianții și populația din zona. “ntreg spațiul pieței va fi modernizat, a precizat managerul municipiului. Am mai aflat ca suma necesara pentru modernizarea zonei a fost inclusa în bugetul pe acest an. Urmeaza însa o serie de proceduri care presupun timp. “Totuși, eu cred ca în toamna vor putea demara lucrarile la hala agroalimentara din Piața Astralis”, a mai spus Radu Nistorescu.

Din cele mai vechi timpuri

De când e lumea lume, oamenii au facut strânsuri pentru a schimba produse între ei, pentru a vinde, pentru a cumpara ori pentru a face schimb de priviri, de opinii, de idei. S-au petrecut și în Zalau asemenea fenomene, atestate înca din 1370, când Ludovic cel Mare acorda Zalaului privilegiul de a ține târg de Sfânta Margareta. Mai târziu, la 1 august 1473, Matei Corvin, regele Ungariei, declara Zalaul pentru prima data oraș-târg. Prin secolele XVI – XVII, în urbea de sub Meseș se țineau șapte mari târguri anuale, iar începând cu secolul al XIX-lea Zalaul își câștiga dreptul de a ține târg în fiecare saptamâna în ziua de sâmbata. Acest obicei s-a pastrat pâna în zilele noastre, chiar daca nu-i încrestat în nici un raboj. Nu-i greu de observat ca în zi de sâmbata zalauanii umbla dupa târguieli. Pentru comercianții de meserie și pentru micii producatori din jurul Zalaului ziua de sâmbata este zi de târg. Așa au moștenit și așa o duc mai departe.

Acum o jumatate de secol

În urma cu o jumatate de secol, târgul Zalaului, sau Piața agroalimentara, cum i se spune astazi, era amplasata în zona actualei autogari, unde atunci era de fapt Gara din Zalau, gara în care toate trenurile intrau cu spatele. La primul contact pe care l-am avut cu acea piața, copil fiind, am fost impresionat de sutele de ciubere, cazi și cofe cu care moții coborau de la munte. Apoi îmi mai aduc aminte de șatrele cu zecile de margele din turta dulce. Mese nu erau decât vreo patru. Mârfurile, fie ele legume, fructe sau oale din lut ars erau întinse jos, pe mari bucați de pânza de casa țesuta în razboi. Nu mai țin minte prețurile, dar mi-a ramas întiparit pe scoarța cerebrala ca o salba de margele din turta dulce costa un leu. Cu timpul, Piața Zalaului s-a mutat mai spre centru, la poala Catedralei, mai exact unde este astazi cladirea Prefecturii și hotelul Porolissum. Odata cu construirea celor doua așezamnite, piața a fost împinsa spre marginea vai și se întindea de la Inspectoratul școlar, pâna la Muzeul de Istorie și pâna-n strada 9 Mai.

Pâna nu demult, toți zalauanii erau sâmbata în piața din centru

În urma nu cu mult timp, sa tot fie vreo 7 – 8 ani, piața din centrul Zalaului era o lume aparte. O lume coborâta parca din poeziile lui Ion Vinea, în care roadele pamântului te îmbiau sa le miroși și sa le simți gustul. Mesele solide din beton, unele ascunse sub copertine, erau pline de tot ce a lasat Domnul pe pamânt. Pe vremea lui Ceaușescu, cu penuria din magazine, piața era un loc tare bun sa cauți de mâncare. Iar cine sarea de prețul din mercurial naiba îl lua. Supa revoluție, la aceeași masa statea și samsarul cu smochine și kiwi și Kati neni din Crasna cu cununile de ceapa și legaturile de patrunjel. De la mijlocul lui iulie, în piața tronau gramezile de lebenițe. Era târg aglomerat și au se înghesuiau micii comercianți cu de toate la vad. Și vindeau bine, și zalauanii gaseau lucruri ieftine. Piața funcționa dupa legile ei naturale. S-au învațat oamenii și cu frigul iernii și cu arșița verii, s-au învațat sa doarma pe mesele de beton pentru a nu mai cheltui bani cu autobuzul, s-au învațat sa coboare prețul când marfa nu trecea și chiar sa lase marfa pe mâna vecinului pâna mergea sa puna pace cu stomacul. Vorba cântecului; “Toate au fost la vremea lor…”

 

Post Views: 62