Centrul pentru varstinici de la Tihău – provocarea de a găzdui bătrani intr-o atmosferă “ca acasă”

Se împlinesc anul viitor două decenii de când o tânără din localitatea Tihău, comuna Surduc, impresionată de situaţia semenilor ei fără adăpost, fără venituri sau cu venituri minimale, şi-a luat inima în dinţi şi a purces la înfiinţarea Fundaţiei Umanitare AGAPE.
“N-a fost uşor. M-am războit cu birocraţia, dar până la urmă am reuşit, încurajată şi sprijinită de familie”, ne spune Nicoleta Mureşan, cea care pus bazele fundaţiei.
Cum numărul celor fără adăpost era în continuă creştere, Nicoleta Mureşan s-a gândit să creeze un adăpost pentru cei vitregiţi de soartă. A cumpărat cu banii familiei câteva clădiri ale fostului Agromec, printre care şi o hală. Clădirile erau într-o formă avansată de deteriorare, aşa că alţi bani au trebuit investiţi pentru a deveni utilizabile. S-a început cu compartimentarea halei. Când s-au putut asigura condiţiile de cazare, Fundaţia Umanitară Agape a înfiinţat aici Centrul rezidenţial pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. A fost un început anevoios şi au urmat ani de muncă, dar era important că oameni altfel fără şansă aveau unde pune capul pe o pernă, aveau hrană caldă şi nu erau singuri.
La şase ani după înfiinţare, adică în anul 2003, s-au făcut investiţii importante. Au fost schimbate piesele de mobilier, toate camerele au fost parchetate, s-a achiziţionat o centrală pe lemne pentru încălzirea dormitoarelor şi o alta pe gaz pentru apă caldă la băi şi bucătărie. Se bucurau aici de îngrijire în jur de 20 de persoane vârstnice rămase singure, din toate zonele ţării, dar mai cu seamă din Bucureşti.
Cum normele europene impuneau un standard ridicat şi condiţii deosebite pentru centrele de bătrâni, în anul 2011 a fost nevoie de alte lucrări de reabilitare. Nicoleta Mureşan a investit din nou. În fiecare cameră a fost amenajată baie proprie, s-au refăcut interioarele. A fost nevoie şi de o recompartimentare, în aşa fel ca într-o cameră să nu fie mai mult de trei persoane. Tot atunci a fost construită şi o capelă.

Centrul devine mai modern şi mai mare
Anul 2015 a fost din nou unul al marilor modificări în structura Centrului rezidenţial pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. În primul rând s-a reînnoit tot blocul alimentar, s-a recompartimentat în aşa fel încât să nu se intersecteze circuitele. Nicoleta Mureşan face precizarea că centrul aplică procedurile pentru siguranţa alimentelor HACCP. S-a achiziţionat mobilier nou la bucătărie.
În vara anului trecut, Fundaţia Agape a început extinderea Centrului rezidenţial pentru persoane vârstnice. “Am strâns bani cu gândul că voi prinde vreun proiect cu fonduri europene şi să am pentru cofinanţare. Cum pentru astfel de investiţii nu ştiu să se acorde bani europeni, am sacrificat banii pentru o posibilă cofinanţare şi am început construirea unei clădiri de 12 metri lăţime pe 40 de metri lungime”, ne spune Nicoleta Mureşan. stop_coloana Deşi clădirea se află încă în roşu, fără acoperiş, Nicoleta Mureşan trage nădejdea că la sfârşitul lunii mai clădirea va putea fi dată în folosinţă pentru vârstnicii care au nevoie de un loc în care să-şi petreacă în tihnă bătrâneţile.
Noua clădire este prevăzută cu nouă camere a câte două paturi, cu un living pentru socializare şi un club. Ca dotări, camerele vor dispune de televizor, acces la internet etc. Nicoleta Mureşan ţine să facă precizarea că această nouă investiţie s-a realizat numai din banii familiei, fără nici o finanţare din afară.
Beneficiari ai centrului sunt din toată ţara. Cum la ora actuală nu se pot accesa fonduri europene pentru centrele de bătrâni, iar Guvernul dă bani cu ţârâita, cât să poţi trăi de azi pe mâine, directorul centrului face apel la organizaţiile de caritate din ţară şi de peste hotare, la firme, la toţi cei de bună credinţă să se implice cât le stă în putinţă în a sprijini activitatea Centrului rezidenţial pentru îngrijirea persoanelor vârstnice de la Tihău.

Bătrâni care “l-au prins pe Dumnezeu de un picior”
De cele 18 suflete care se află acum în Centrul rezidenţial de la Tihău se ocupă 12 angajaţi: doi asistenţi sociali cu studii superioare, trei asistente medicale, patru îngrijitoare, două bucătărese, o contabilă, trei voluntari, un medic de familie, un psiholog şi un kinetoterapeut.
Ajuns vineri la Centrul rezidenţial pentru îngrijirea persoanelor vârstnice din Tihău, am intrat în vorbă cu câţiva, oameni de-ai casei, oameni care îşi petrec aici bătrâneţile.
Aurelia Mateescu este din Bucureşti şi doar de două luni s-a mutat la Tihău. A stat ani mulţi la adăpostul de noapte. Ajunsă la Centru rezidenţial, spune că l-a prins pe Dumnezeu de un picior. “E bine aici, că e cald, personalul este amabil cu noi, mâncarea este bună şi n-aş mai pleca de aici”, ne spune Aurelia.
Vasile Stoicescu, tot din Bucureşti, a fost aviator în tinereţe. De trei ani este oaspetele centrului. “Mă simt excelent aici. Când se termină noua clădire vom fi în cameră câte doi. Despre mâncarea ardelenească am auzit că e bună, dar n-am crezut că e atât de bună. Şi este din belşug. Eu am hotărât să vin aici în urma unui accident. N-am să mai plec.
Ecaterina Opriş, din Tihău, nemaiîndurând traiul greu de acasă s-a refugiat la azil. Asta prin 2006. Apoi i-a murit soţul, n-are familie, n-are pe nimeni. La cei 78 de ani ai săi consideră că loc mai bun ca aici n-ar găsi nicăieri. “Aici sunt hrănită, sunt spălată, am cu cine să schimb o vorbă. Mă duc uneori şi acasă, dar acolo totul e pustiu, aşa că mă întorc repede. Aici e casa mea cât voi mai avea de trăit”, ne spune tanti Opriş.