Aflăm că în vreo trei ani peste 180 de deținuți din închisorile noastre au scris aproape 400 de “lucrări științifice”. Explicația e simplă; autorii n-au avut timp să elaboreze lucrarea științifică pe care au avut-o în cap și pentru care cu siguranță își făcusere mii și mii de fișe; și atunci de ce n-ar face-o în tihna temniței. Zicea Adrian Năstase că dacă respectivii autori ar fi muncit la bucătărie sau în grădina de zarzavaturi a închisorii, ar fi beneficiat de o reducere chiar mai mare a perioadei de detenție. Dar n-au făcut-o! Evident, pentru că aia ar fi doar muncă în folosul comunității, or ei mai presus de toate au fost împinși de harul sfânt al creației științifice individuale. Cel puțin așa ar trebui să credem. In cazul de față, scriitorii de ficțiune sunt dezavantajați. Aceștia au în cap tot ce le trebuie așa că n-au decât să-și scrie poeziile, romanele, piesele de teatru sub supravegherea gardienilor. Ar izbuti și ei să-și reducă pedeapsa cu câte 30 de zile pentru fiecare volum. Dar pictorii, sculptorii, muzicienii? Ei n-ar trebui să aibă aceleași drepturi temnițărești ca și savanții? stop_coloana Sau regizorilor de film? Lor n-ar trebui să li se creeze niște condiții ca să realizeze niște filme, măcar documentare în decorurile și cu personajele de la fața locului?! Cred că se va ajunge la așa ceva în curând, deoarece sistemul acesta de detenție a dovedit că stimulează creativitatea. Cum deja au ajuns în pușcării, sau nu sunt departe de ele, oameni cu dreptul la bază (procurori, avocați, judecători), ne putem aștepta din partea acestora la elaborarea unor studii care să îmbunătățească substanțial Codul Fiscal, Codul Silvic, Codul Muncii, Codul Penal și alte coduri care ne fac viața friptă prin nesincronizarea lor cu relitatea. Nu de alta, dar au acel minunat răgaz pe care li-l oferă închisoarea. Si ar fi păcat să nu-l fructifice.

Post Views: 65