Arhitecții aduc argumente că o construcție tradițională este mai trainică decat una modernă
“Ce se construiește astăzi în rural este mai degrabă mimetism, modelele provin de aiurea, materialele la fel. Românii sunt un popor mimetic”, a spus ieri ca un cunoscător Tiberiu Marc, președintele Consiliului Județean Sălaj, la lucrările primului atelier de lucru din cadrul proiectului “Linii arhitecturale tradiționale – TradARH”, care dorește să orienteze Sălajul spre arhitectura tradițională. Proiectul este cofinanțat de Administația Fondului Cultural Național, iar atelierul de lucru a fost organizat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în colaborare cu Asociația “Sinaptica” din București și Ordinul Arhitrecților din România – filiala Transilvania.
La atelier au participat arhitecți, reprezentanți ai autorităților publice locale din județul Sălaj, reprezentanți a trei Grupuri de Acțiune Locală din Sălaj și Cluj, persoane interesate de patrimoniul cultural tradițional. La întâlnirea de ieri au partricipat și Horațiu Răcășan, prim-vicepreședinte al Ordinului Arhitecților – Filiala Transilvania și Flaminiu Taloș, arhitect.
Betoanele, BCA-ul, azbocimentul și polistirenul sunt jucării pe lângă materialele tradiționale
Ideea a fost că tehnologiile tradiționale utilizate în proiectele și construcțiile din prezent sunt mult mai eficiente economic decât materialele și tehnologiile contemporane. Cei doi specialiști în estetica și durabilitatea construcțiilor din mediul rural spuneau că majoritatea elementelor de construcție aduse din străinătate (bolțari BCA, plăci de azbociment, polistirenul, betoanele) nu rezistă la variațiile de temperatură de la noi, unde sunt în jur de 60 de înghețuri și dezghețuri pe an. Aceste materiale sunt valabile în țări cu variații minime de temperatură. Dar lipsa de educație și informare a publicului larg au făcut ca aceste materiale să pătrundă în ruralul nostru în detrimentul lemnului, al pământului și paielor. Satele noastre au o sursă fantastică de materiale de construcție autohtone pe care le neglijăm.
Acoperiș de paie – garanție 70 de ani; Acoperiș de tablă – garanție 20 de ani
Acoperișurile realizate din paie sau șindrilă au o rezistență prin timp de 70 de ani, pe când un acoperiș din tablă rezistă până la 20 de ani. Pereții construiți din lemn, pământ și paie nu vor crăpa precum pereții din beton sau gips-carton. Izolația termică și fonică din cânepă sau lână are putere dublă față de izolația termică din polistiren sau vată minerală. Să nu mai vorbim că specialiștii sunt de părere că plăcile de azbociment sunt cancerigene. Pe lângă economiile realizatre din construcție se adaugă economii realizate pe termen lung, eficiența energetică a locuinței realizate din materiale tradiționale fiind verificată în timp și net superioară celor mai multe materiale contemporane.
Meșteșugurile ar reînvia și ar apărea locuri de muncă
La beneficiile arătate mai sus se adaugă beneficiile economice ale comunității, stop_coloana construcțiile de inspirație tradițională au capacitatea să ofere surse de venit pentru meșteșugarii sau agricultura locală. Ar apărea făuritorii de acoperișuri din paie, tâmplarii pentru confecționat șindrilă, cultivatorii de cânepă. Lâna n-ar mai fi arsă sau aruncată la gunoi, ci s-ar folosi ca termoizolație. S-ar crea noi locuri de muncă. Apoi, într-un final, materialele folosite la construcțiile tradiționale (lemnul, paiele, cânepa) intră în circuitul natural. Pe când betoanele…
Pensiunile din mediul rural au obligația de a păstra specificul local pentru a limita prejudiciile aduse peisajului cultural, astfel încât aspectul general al zonei să fie agresat cât mai puțin. Ce te faci însă că în camerele pensiunilor, categoria de la două margarete în sus, nu ai voie să folosești sobe și e obligatoriu televizorul color.
Agresiuni asupra spațiului rural
În urma discuțiilor, participanții la atelier au evidențiat câteva cauze ale agresiunilor produse asupra arhitecturii rurale: lipsa de educație și informare a personalului din cadrul autorităților publice locale, lipsa arhitecților în cadrul autorităților publice, o insuficientă respectare a deontologiei profesionale în rândul arhitecților, lipsa de educație și informare a publicului larg, existența unor strategii locale care nu sunt integrate pe termen lung și nu în ultimul rând interesele electorale, financiare sau economice ale decidenților din admi-nistrația publică în detrimentul vieții sociale a comunității locale.
Toți admiră, dar nimeni nu vrea
Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj s-a străduit să salveze câteva clădiri tradiționale. Parțial, a reușit, dar modelul construcțiilor nu este urmat de locuitorii satelor. La Iaz, familia Bodea, cea care a înființat Muzeul de Artă Populară al Ligiei Alexandra Bodea, a renovat trei case tradiționale și le-a adus la stadiul de locuire. Este vorba de Casa bunicii, Casa birăiței și Casa slovacă (Casa cântărețului). Vizitatorii vin, le admiră, dar prea puțini dintre ei își exprimă dorința de a construi și locui într-o asemenea casă”, spune capul familiei, Alexandru Bodea.
Să-i dăm dreptate lui Marc, că știe ce spune
E greu să te întorci la tradițional, după ce te-ai învățat cu snobismul, cu mimetismul. Și asta nu numai în mediul rural și în domeniul arhitectural. Ci și în îmbrăcăminte, în viața spirituală. Vezi de pildă Valentine’s Day sau Halloween. Și atunci să nu-i dăm dreptate lui Tiberiu Marc, când spune că suntem un popor mimetic?
