Frigul și gazul fac oamenilor viața grea; așa ca la iarna lemnele vor trosni in sobe

Iarna e pe noi. Temperaturile coboara noaptea sub zero grade. La Cehu Silvaniei și în satele aparținatoare, oamenii se aprovizioneaza cu lemne pentru foc. Pe strazile urbei de sub Codru poți vedea în aceste zile multe caruțe încarcate cu lemne. Unele lemne sunt taiate, gata de bagat în soba, altele sunt fasonate la unul sau doi metri lungime. Cei care vin cu lemnele spre vânzare bat pe la porțile caselor, cautându-și clienții, pentru ca mai sunt cehani care nu și-au facut înca aprovizionarea. Cei mai gospodari au deja lemnele crapate și depozitate în magazii sau pe sub streașina caselor. Gramezile de lemne așezate pâna sub geamuri fac parte din peisajul autentic local. Secretarul Primariei din Cehu Silvaniei, Dan Cordea, spunea ca unele familii au renunțat la încalzirea cu centrale termice pe gaz, pentru ca îi costa foarte scump, și își încalzesc odaile cu lemne.

Lemne vândute „pe caiet”

Caraușii de lemne se plâng ca nu pot vinde cât ar vrea. Oamenii n-au bani. Așteapta sa ia salariile sau pensiile. „Daca tot am venit cu lemnele de la 20 de kilometri, le dau și pe așteptare. Un ștraf de lemne costa între 250 și 400 de lei. Prețul este în funcție de încarcatura ștrafului și de esența lemnului. Nu tot aceeași cadura da plopul, ca și stejarul. Din asta traiesc de o viața, nu știu sa fac altceva. E multa munca cu adusul lemnelor de la padure. Trebuie taiate și pregatite, apoi trase la drum drept și încarcate. Mai sunt foarte mulți cehani, dar și familii multe din Ulciug sau Motiș, care se încalzesc cu lemne. Chiar și cei care au gazul în locuințe mai iau lemne de la mine. Nu și-au stricat sobele și mai aprind în ele focul”, ne explica Nicolae Vaida din Motiș, sat aparținator de Cehu Silvaniei. stop_coloana

Ironia sorții la Sarmașag, unde oamenii se încalzesc cu carbuni din Valea Jiului

La Sarmașag nu sunt prea multe paduri. Localnicii își încalzesc madularele și odaile cu puținele lemne pe care le au, dar și cu carbuni. Cu carbuni aduși din Valea Jiului. Și când te gândești ca subsolul Sarmașagului geme de zacaminte de carbune. Aici a fost odata unul dintre cele mai mari centre miniere din țara. Primarul comunei Sarmașag, Dombi Attila, ne spunea ieri ca primaria nu-i poate ajuta cu lemne pe cei care nu au paduri, pentru ca instituția deține în proprietate doar 48 de hectare de teren forestier. Abia daca ajung lemnele pentru primarie și instituțiile din comuna.

Ștefan are un topor, o drujba și… o slujba

Cei care crapa lemnele și le așeaza sunt foarte solicitați în aceasta perioada. Balogh Ștefan este unul dintre ei. “n fiecare an, înainte de venirea iernii are mult de lucru. Dispune de o drujba, un topor, câteva icuri și multa putere de munca. Din asta își întreține familia, o familie numeroasa. Are opt prunci; și cu ei doi, adica soția și el, sunt zece guri de hranit. Pentru fiecare metru cub de lemn pe care îl taie și îl crapa primește 15 lei. Pe un ștraf tras de doi cai intra între patru și șase metri cubi. Daca are chef de lucru și este în forma, Ștefan ne spune ca un ștraf îl termina în patru-cinci ore. „Pe vremuri am lucrat la mina, dar dupa ce mina s-a închis am ramas pe drumuri. A trebuit sa fac ceva sa nu murim de foame. Ma descurc cum pot. Muncesc cinstit și nu mi-e rușine de ceea ce fac”, a conchis Balogh Ștefan.