Mințile luminate de intunericul pușcariei
Pe la vreo 25 de ani, dupa ce iscalisem trei carți și am fost primit în Uniunea Scriitorilor, am fost mândru cum nu se poate. Azi, cum intra o avere la pușcarie, sub diverse nume, ca-i zicem Adrian Nastase, Becali, Gica Popescu sau George Copos, cum își descopera brusc o vocație absenta pâna ieri și alungata din preocupari. Scrisul, afara, e nerentabil și chiar rușinos la casele ajunse. Azi toți scriu. Pușcaria însa îi lumineaza asupra unor priceperi subterane, iar unii devin peste noapte specialiști în heraldica. Ultimul scriitor pârnaiaș, fara atingere cu scrisul înainte este acest domn Niculae, care a batut recordul iscalind cinci carți în cinci luni, daca am înțeles bine. Pai e cam mult, nene! La fiecare carte, amenda pe libertate scade cu 30 de zile. Da, e rentabil, nu zic, dar cum sa poți sa scrii atâta? Mereu dator, Balzac își obliga servitoarea sa-i lege de masa de scris piciorul, cu un lanț petrecut prin lacat și sa-i arunce cheia. stop_coloana S-o regaseasca și sa-l dezlege dupa ce atingea un numar de pagini pe zi, imens pentru performanțele scriitorilor adevarați. Dar nici Balzac, oricât ar fi fost el de Balzac, n-a scris cinci tomuri în cinci luni. Atenție, baieți! Aduceți atingere minunii și harului de a scrie și, orb fiind, se va supara din cerurile lui chiar Homer. Mai moale, zau, iar domnii judecatori, pe care-i presupun oameni cu carte, ar trebui sa fie mai atenți la mormanul de maculatura cumparata la talciocul flamânzilor.
