Modificarea Codului Muncii slăbeşte sectorul privat

Propunerea legislativă de modificare a Codului Muncii a fost adoptată tacit de Senat pe data de 2 septembrie şi a intrat pe agenda Camerei Deputaţilor, aflându-se în prezent la comisia de specialitate. Ultimele modificări şi adoptarea tacită i-a nemulţumit pe patroni: sporuri mai mari pentru munca suplimentară, mărirea de la 5 la 17 zile de concediu medical plătit de firme, acordarea unui spor pentru perioadele în care angajatul se află la dispoziţia angajatorului în timpul său liber, cuantumul net al salariului de bază minim să nu fie mai mic de 50 la sută din salariul de bază mediu net la nivel naţional. Sunt o sumedenie de clauze pe care noul Cod al Muncii le impune, indiferent dacă angajatorul are sau nu bani, dacă trăieşte de pe o zi pe alta şi nu-i lasă nici pe alţii să moară Patronul nu e bugetar. El nu-şi poate băga mâna până în fundul sacului în ideea că se va umple el, sacul, cu noi impozite şi taxe. Tin minte că, cu ani în urmă, un guvern, nu mai ştiu care, a făcut mjorări salariale de 50 la sută pentru profesori. stop_coloana Numai că bani nu erau. Şi a început o gâlceavă prin instanţe, care nici azi nu s-a terminat. Păi, dacă nu sunt bani la bugetul ţării, cum să măreşti salariile cu un astfel de procent. Piaţa muncii se cam reglează singură. Cum să plăteşti tu ca angajator 17 zile de concediu medical din bugetul propriu, când de fapt angajatul tău plăteşte o droaie de bani la Casa de Asigurări de Sănătate? A impune nişte reguli anapoda în domeniul privat înseamnă slăbirea acestuia (şi aşa destul de şubred) şi prăbuşirea lui. A forţa mâna angajatorului înseamnă a-i deschide calea către munca la negru. Şi nimeni nu doreşte asta.