Personalitatea multipla a politicianului neinternat

Daca o echipa de psihologi i-ar fi avut ca studiu de caz pe cei din politica, mai mult ca sigur rezultatele ar fi fost spectaculoase, existând posibilitatea ca, în loc de doua profiluri distincte, sa descopere mai multe, ba chiar si doua într-unul singur! Astfel, daca în campania electorala cei mai multi dintre candidati se prezinta cu o totala deschidere fata de necazurile electoratului, pozând totodata în postura unor persoane extrem de agreabile, dând pe afara, cum se spune, de constiinciozitate, având mereu pregatit si câte un umar – eventual ambii – pe care vreun doritor sa-si plânga neajunsurile, atunci, mai mult ca sigur, respectivii se cred un fel de salvatori, atât de impozanti încât parca s-ar adresa multimii de pe… cai albi! Numai ca personificarea aceasta tine cel mult un an, pâna când postura de binefacator pare ca nu li se mai potriveste multora dintre politicieni. stop_coloana Din ce în ce mai ocupati si mai stresati, devin inabordabili, deschiderea fata de problemele multimii fiind din ce în ce mai scazuta. Asa ca, usor-usor, când unii dintre salvatori se uita în oglinda, parca s-au transformat cu adevarat în… raufacatori. Zburlindu-se, înrosindu-se la fata, cu ochii aproape scosi din orbite când nu le iese ceva din cauza faptului ca altii, tot din lumea politica, le pun piedica, transformarea este una radicala! Din pacate, în cazul unora dintre politicienii care ocupa anumite functii importante, ei sunt acolo unde sunt pentru ca au avut în spate o multime de voturi „pentru”. Camelionismul își spune cuvântul și deruteaza alegatorul.