Vacanțele pe vremea lui Ceaușescu
Vacanțele în plină epocă Ceaușistă diferă cu mult față de vacanțele pe care le petrec românii acum. În urmă cu 30 de ani, fiecare român își permitea un sejur pe litoralul românesc, care era ieftin. Până și cei săraci aveau oferte pe măsura posibilităților.
Ștrandurile din Sălaj și cele din vecinătate erau luate cu asalt de turiști. Pentru elevi și studenți existau zeci de tabere cu diferite programe educaționale și de relaxare. Lipsea doar un aspect, libertatea. În rest, concediul era literă de lege, respectat de conducătorii țării.
Am luat legătura cu dr. în istorie Marin Pop, șeful secției de istorie contemporană din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, care ne-a vorbit despre vacanțele în comunism. Am aflat cât de apreciat era de populație concediul, dar și cum se distrau românii în vacanțe.
“În plin regim comunist, parcă oamenii apreciau mai mult vacanțele și concediile. Toată lumea își lăsa grijile acasă. Pentru elevii de la școlile generale se organizau excursii și țin minte și acum o astfel de vacanță, organizată prin locurile istorice, cum ar fi Alba Iulia. Drumul începea din Sălaj, de la Guruslău, continua apoi pe la Mirăslău și așa mai departe. Destinația finală de cele mai multe ori erau cetățile dacice din Munții Orăștiei și Alba Iulia”, ne spune Marin Pop.
Am aflat de la istoricul Pop că în comunism nu exista, ca și în ziua de astăzi, turism de weekend. Dr. Marin Pop ne-a povestit cum pe litoral românii găseau produse rare la acea vreme, precum Salamul de Sibiu și sucurile Pepsi.
“Sălăjenii mai săraci mergeau la Tășnad și Boghiș, dar mulți mergeau la mare, pentru că se mergea prin sindicate. Era foarte ieftin. Nu exista turism de wee-kend, toată lumea mergea în sejururi la mare. Trenul era principala conexiune cu marea. La fel ca și acum, se ajungea foarte greu. Făceai 17 – 18 ore până pe litoral, dar merita. Pe litoral românii aveau șansa să prindă la restaurantele hotelurilor delicatese rare în magazine, precum Sala-mul de Sibiu, sucuri Pepsi, bere străină și friptură. Biletele se achiziționau din timp, prin sindicate. Hotelurile erau arhipline și trebuaiu să achiziționezi din timp bilete. Pentru a face o comparație de prețuri, o cameră de hotel categoria lux era 52 de lei pe zi, salariul mediu fiind de 1.800 de lei. Cazări ieftine, meniul era inclus. Pe lângă asta, statul îțI dădea 18 lei pe zi pentru concediu. Un lucru inedit era că trebuia să mănânci meniul hotelului, nu îți dădea orice, nu puteai alege, nu aveai libertate”, spune dr. Marin Pop.
Străinii care ajungeau pe litoralul românesc aveau un alt statut față de români. Erau tratați mai bine. Puteau merge la spectacole și aveau voie să folosească valuta. Chiar dacă românilor le era interzis să dețină valută, mulți își cumpărau pe ascuns valută de la străini, cu care își cumpărau țigări străine, Kent, Dunhill, Alberia, DS, BT sau Malboro.
“Veneau foarte mulți străini pe litoralul românesc, care aveau un regim separat, se organizau pentru ei spectacole, aveau alt tratament, însă erau urmăriți de Securitate permanent. Românii riscau, dacă cumpărau valută de la străini, fiindcă nu aveau voie să dețină valută. Cei îndrăzneți luau valută de la străini, cu care cumpărau țigări. Străinii beneficiau de spectacole de revistă, de cabaret, puteau merge la Festivalul de la Mamaia. Se organizau pentru ei concerte unde venea Mirabela Dauer, Gabriel Cotabiță, Chirian, Arșinel, Jean Constantin și mulți alții”, spune Marin Pop.
Litoralul românesc a decăzut însă începând cu anul 1980, pentru că Ceaușescu își dorea să poată plăti datoria externă a României. Restaurantele erau deschise doar până la ora 22.00 și nu aveai pe ce să cheltui banii. “În anii 70 s-a investit mult în industria hotelieră la mare. Recent am fost la un simpozion internațional pe tema comunismului și un istoric de la CNSAS a prezentat un studiu despre împrumutul realizat de Ceaușescu de la FMI. România a fost singura țară comunistă care a avut acord cu FMI, bani care au fost investiți în tu-rism, industrie și agricultură. Însă aceste investiții nu au mai fost continuate în anii 80, hotelurile litorale arătând jalnic spre finalul anilor 80. Distracția pe litoral era ținută din scurt. La ora 22.00 se închidea totul, se trăgeau obloanele. Nu erau cluburi, ca și acum. Oamenii nu aveau pe ce să cheltuie banii”, spune Marin Pop.
Vacanțe și sărbători cu mici și bere în Sălaj
Imediat după 1945, stop_coloana în Sălaj s-a construit primul hotel (Hotel Carpați), în clădirea care astăzi găzduiește sediul Direcției de Sănătate Publică. Abia în 1970 a apărut hotelurile Porolissum, Sport și Meseș, cel din urmă fiind hotelul Partidului. Dr. Elena Musca, fost director al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, ne-a spus că în Zalău nu exista practic turism. Am întrebat-o, dacă nu era turism, de ce era nevoie de hotel. “Zalăul era reședință de județ, trebuia să avem spații de cazare unde să se cazeze oficialitățile care ne vizitau. Veneau mulți în interes de serciviu. Doar delegații erau cazați la hotel”, ne spune Elena Musca.
Și Marin Pop ne-a povestit despre vacanțele prin Sălaj. “În Sălaj erau doar ștranduri și tabere pentru elevi. Aveam în Zalău Hotelul Porolissum și Hotelul Sport, unde veneau sportivii. În Sălaj, în vacanță mergeai la Boghiș și la diferite serbări câmpenești cu mici și bere – Ziua Minerului, 1 Mai, 23 August etc. Erau defilări prin oraș la 23 August. Toate întreprinderile erau puse să aducă oameni la defilare. Lumea știa că după defilare pleca la mici și la bere”, ne spune Marin Pop.
Marin Pop ne-a povestit din experiență personală cum erau vacanțele în calitate de elev. “Am fost într-o tabără când eram elev. Cum ajungeai în tabără scriai o vedere, nu aveai alte căi de comunicare. Mergeai cu profesorul care te lua în grijă. Dacă era telefon, puteai suna acasă sau trimi-teai o vedere. Se organizau diferite expediții la munte, pe trasee. Era mai sigur, pentru că nu erau atâtea mașini, se mergea masiv cu trenul. În general, lumea știa să-și pe-treacă conceidul, îl prețuia altfel. După concediu veneai înapoi în câmpul muncii. Toată lumea își permitea un concediu. Cea mai ieftină cameră era de 23 de lei. La munte, cele mai vizitate erau Predealul și zona Predeal”, spune Marin Pop.
Vacanțele copiilor – printre blocuri sau la CAP
“Vacanța de vară, perioada menită pentru relaxare și în care copiii ar fi trebuit, în mod normal, să se distreze, să se joace și să se încarce cu energie pentru următorul an școlar, era petrecută în mod diferit de copii, în funcție de mediul din care proveneau. Cei mai mulți copii erau puși să muncească la câmp, indiferent dacă trăiau în oraș sau sat. Vacanța de vară, la fel de lungă ca și acum, era dificil de organizat pentru părinții din oraș, mai ales dacă lucrau amândoi și aveau un număr limitat de zile de concediu. În rest, cam două luni de vacanță, cum să supraveghezi copiii și să le asiguri tot necesarul? Așa că, majoritatea copiiilor petreceau cea mai mare parte a vacanțelor la bunici, la țară. Și pentru că toți bunicii trăiau de pe urma muncii în gospodăria proprie și în CAP, copii erau duși la muncă imediat ce erau mai mărișori, la sapă, coasă, fân, în grădinile de zarzavat, pășteau vacile și oile familiei, se ocupau de păsări, porci și alte animale. Când bunicii mergeau la CAP la muncă, duceau și copiii, pentru a avea mai multe norme. Copiii care nu aveau bunici la țară își petreceau vacanța între blocuri de dimineața până seara, cu mici întreruperi pentru mâncat și alte necesități. Copiii mai mari dintr-o familie aveau și responsabilitatea copiiilor mai mici”, ne spune dr. Elena Musca.
Vacanțele de iarnă erau cu Moș Gerilă și familia
Elena Musca ne-a povestit și cum erau vacanțele de iarnă pentru elevi. “Iarna era mai simplu, erau pregătirile pentru Crăciun, chiar dacă s-a vorbit despre Moș Gerilă de prin anii 50 până prin anii 80. Ironia a făcut ca tocmai în cea mai urâtă perioadă din viața românilor, oamenii să se strângă la mese împreună, să discute despre toate, iar copiii să colinde toată noaptea pe toată lumea. Copii, tineri și adulți încercau să-și îmbucure zilele de sărbătoare cum se putea mai bine, împreună. Așa cum astazi nu se mai întâmplă des”, spune Elena Musca.
Astăzi de la ora 14.00 are loc vernisajul expoziției “Vacanțe și concedii în timpul regimului comunist”,
la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.
