Vestea morții poetului Corneliu Vadim Tudor, o personalitate complexă și completă, a luat prin surprindere ieri toată țara. Ar fi nepotrivit să rezumăm aici, într-un spațiu mic, ce înseamnă Vadim Tudor pentru cultura română, dar cine îi cunoaște poezia se poate considera un om câștigat. Să reproducem ultima sa poezie, scrisă cu exact o săptămână înainte de a părăsi această lume, preluată de Ziarul Financiar. În confruntarea cu moartea, poetul nu și-a pierdut, până în secunda finală, nimic din spiritul său de geniu literar.

Hai, Moarte, să bem o cafea / Ți-o fac cu caimac, aromată./ Mai leapădă-ți coasa cea grea / Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu / Nu mă supără dacă fumezi. / După cine ești, Moarte, în doliu? / De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua / Nu te grăbi, că te frigi / Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua / Dacă eu am sa mor, ce cîștigi? stop_coloana
Ai venit să mă iei în persoană / Prea mare onoare îmi faci / Din toata specia asta umana / Numai pe mine ma placi?
Hai sa-ti ghicesc în cafea / E bine să știi ce te-așteaptăO cumpănă grea vei avea / Dar tu te descurci, esti deșteaptă.
Esti tot timpul în criza de bani / Aici, te asemeni cu mine / De ce să fim noi dușmani? / Eu te-nțeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe / În zvon de corridă, olé! / Fii bună și-ntoarce-te, Moarte / Să văd: după tine ce e?
Acum ești captivă la mine / Am vrut să-ți arăt, draga mea / Că nu-mi este frică de tine: / Ți-am pus șoricioaică-n cafea.

Post Views: 69