Asta-i istoria!
Considerăm de cuviință, indiferent cum se comportă epoca contemporană, să ne aducem aminte ce s-a întâmplat acum 75 de ani. Iertăm, dar nu uităm. După ce în iunie sovieticii au luat Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, la 30 august, prin Diktatul de la Viena România a pierdut Nord-Vestul Transilvaniei în care era cuprins și Sălajul. Pierdereile de teritorii din 1940 s-au făcut fără ca Armata Română să tragă un foc de armă. În ultima vreme aud voci din generațiile mai tinere care îi reproșează poporului român că nu s-a răsculat. Trebuia să se facă luntre și punte și să dea un semnal colectiv că nu este nepăsător la mutilarea țării. Dar el a rămas împietrit când i s-a înfipt în trupul țării un pumnal. La 11 septembrie 1940, la două zile după masacrul de la stop_coloana Treznea, regentul Ungariei, Miklos Horthy, a intrat călare în orașul Cluj pe un cal cu potcoave de aur. Trecerea Ardealului de Nord în stăpânirea maghiară a însemnat sfidarea oricăror norme de drept internațional, instaurarea în teritoriile ocupate a unui regim extrem de aspru Au fost crime în masă – Treznea, Ip, Moisei -, expulzări, dislocări de populație, jaf economic, lagăre de muncă, maghiarizare forțată. Sălajul a trecut atunci prin mari frământări. Asta-i istoria. Și ea nu se uită!
