Se pocăiește hoțul?
A fura, a fenta, a șmecheri este pentru unii un mod de a exista. Statul folosește instrumentul justiției pentru a-i determina pe cetățeni și mai ales pe conducători (primari, miniștri etc) să fie corecți. Greu lucru. Dacă pe un găinar nu-l poți convinge să muncească și să cumpere găini de la supermarket, cum îi vei convinge pe marii infractori să se lepede de corupție? Oamenii au drepturi și libertăți. Este adevărat. Suntem egali în fața legii și protejați egal de lege. Cu toate acestea, noul Cod Penal face deosebire între hoți. Dar hoțul este hoț indiferent de context. Persoanele aflate în această situație trebuie tratate egal. Este suficient ca hoțul să restituie obiectul furat, să repare răul comis, să promită că nu va repeta fapta și este iertat. Nici măcar dreptatea morală nu este făcută, adică acea rușine publică prin recunoașterea răului comis. stop_coloana Hoțul revine în societate spălat de justiție cu detergent penal. Criminalul știe că poate să obțină libertatea cu câteva promisiuni privind socializarea și respectarea normelor sociale. Vina recunoscută duce la diminuarea pedepsei. Dacă omul greșește, se poate îndrepta. Noul Cod Penal susține acest deziderat. Însă eu nu cred că oamenii se pot schimba atât de lesne. Resursele sunt limitate, traiul nu-i ușor, omul transpiră pentru o pâine. A fura, a fenta, a șmecheri este pentru unii un mod de a exista. Și legea le permite. Că-i blândă.
