La capatul tarlalei, kilogramul de grâu se vinde cu 60 de bani. Unde sunt proiectele cu “Primul depozit”? Cu ce s-a ales agricultura româneasca dupa atâția ani de nesfârșite strategii? Cu mai nimic. Nici macar cu speranța ca într-o buna zi se vor gasi resursele umane și materiale pentru ca planurile și planificarile sa fie aplicate în agricultura de zi cu zi. Mai ieri, de unde nu puteai respira de atâtea strategii și declarații umflate cu iluzii, astazi nu le mai avem nici pe acestea. Cele câteva rabufniri oficiale ale prezentului sunt mai mult reacții la articolele aparute în media, care evident critica incoerența, chiar și la nivel declarativ, precum și lipsa unor politici agricole cu adevarat realizabie și de care acest sector are atâta nevoie. Cât despre promisiuni, dintr-astea sunt cu carul. De la silozuri și spații de depozitare și sortare pentru legume și fructe, la simulari de tot felul privind arendarea și comasarea terenurilor. De la proiecte și instalații pentru irigat, la piețe de desfacere cel puțin decente. Numai ca nu sunt bani în pușculița patriei pentru toate astea. În ceea ce privește banii europeni, aici lucrurile stau diferit. Nu ducem lipsa de proiecte, semn ca agricultorii vor sa investeasca. Avem și cu ce le finanța. Dar pentru ca nicicum nu ne este dat sa ne mearga și noua struna, avem și birocrație și interese și “tratamente” preferențiale. Și uite așa se face ca mare parte din banii comunitari destinați agriculturii românești se întorc de unde au plecat. Asta în timp ce oficialii noștri își vad în continuare, constiincios, de strategiile lor. Prapastioase de atfel.

Post Views: 58