Crucea celtică din Năpradea induce in eroare un muzeograf extaziat din Maramureș

Ilie Ghergheș a mers atât de departe încât a susținut că populația din nord-vestul țării se trage din celți, greșeală flagrantă contrazisă de studiile celor mai mari istorici români

În Năpradea, cercetători maramureșeni au descoperit recent o cruce celtică și au făcut mare vâlvă în jurul activității lor. Cercetătorul Ilie Gherheș din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Maramureș susține că a descoperit și cercetat o cruce celtică în comuna Năpradea, descoperire care, spune el, ar da peste cap istoria cunoscută până în prezent. 

Istoricul maramureșean care a cercetat crucea afirmă că prin această descoperire se demonstrează că locuitorii Maramureșului, până la limita cu județul Sălaj, ar avea origini celtice.
“Am descoperit crucea pe care am adus-o de la Năpradea. Năpradea este chiar la limita cu județul Ma-ramureș, nu este în județul Maramureș, dar noi, din punct de vedere etnografic, ne adresăm nord-vestului Românie. Din fericire sau nefericire, nu știu cum s-o zic, n-are nici Sălajul, nici Satu Mare un muzeu al satului, asa ca noi ne adresam unei zone mai largi. Crucea a fost descoperita în cimitirul satului si a fost data în custodia muzeului baimarean chiar de catre preotul paroh. M-am dus si am adus-o. La ei în cimitir, în cimitirul vechi fiind foarte multe cruci cel-tice, aceasta a rămas oarecum fără moștenitori. Deci, era într-un fel sau altul abandonată, crucea fiind ruptă și căzută pe mormânt. Nefiind urmași, noi am cerut-o și preotul ne-a dat-o în scopuri științifice, în scopuri muzeale, și am și expus-o în expoziția de bază. Este o cruce celtică sigur din secolul XIX, de piatră, nu se mai vede numele pe ea. Este o cruce celtică, dovadă a prezentei celtilor. Știți că în Maramuresul istoric în continuare exista crucile celtice, dar din lemn. Și pentru ca sunt facute din lemn nu rezista atât de mult ca si crucile facute din piatra din partea aceasta”, spune Ilie Gherheș, sef secție la Muzeul de Etnografie și Artă Populară, citat de Vocea Transilvaniei.
Preotul din sat ne confimă că în cimitirul vechi, care este chiar lângă cimitirul evreiesc, sunt zeci de cruci celtice, dar care nu au fost încă scoase la suprafață.
Extaziat de descoperirea crucii celtice, istoricul Ilie Gherheș susține că maramureșenii se trag de fapt din celți și dă de pământ cu teoria care spune că poporul român s-a format din daci amestecați cu romani și slavi.
“O cruce celtică nu există nicăieri în România, este pentru prima dată la noi. În primul rând pentru că subiectul nu a suscitat interes atât de mare cum îl are astăzi deja. În secolul XVI, o comunitate de vlahi din Maramureșul istoric pleacă cu tot avutul lor, însemnând animale în primul rând si ce au mai agonisit, si se stabilesc în Moravia. Acolo constată că sunt în jurul lor cu altfel de etnii, dar ei erau suficient de multi, astfel încât se pot căsători între ei, casatorii endogame. Ei și-au conservat ființa lor etnică. Ei, în afară că au plecat cu avutul după ei, au plecat și cu legendele și cu moștenirea lor toată istorică știind că sunt maramureșeni la origini. Din Moravia, vine secolul XIX și în jurul anului 1850 – 1860 pleacă toată comunitatea din Moravia, vând totul cum era moda vremii și se duc în America. Se duc spre Tărâmul nou al viitoarelor speranțe. Acolo fiind și mai mulți și mai diverși, nimeresc în Texas. Texasul fiind independent, se hotărăsc ei acolo – când constată că dincolo sunt negri, dincolo sunt amerindieni, dincolo sunt toate națiile ciudate – noi ne căsătorim doar între noi; și a rămas o cutumă până astăzi între ei, să realizeze doar căsătorii endogame, ca să forțăm puțin termenul, doar în cadrul comunităților valahe. În continuare ei au păstrat această memorie istorică că ei sunt valahi din Maramureșul istoric, din Țara voievoizilor, din Țara Maramureșului. stop_coloana Dintre ei în ultimii ani s-a afirmat un individ ca unul dintre cei mai mari geneticieni ai Americii. Și curiozitatea omului de știință ce face? Ia să vedem ce suntem noi din punct de vedere genetic; și ia probe cum se cere științific de la mai mulți indivizi, de la cei pe care îi credea reprezentativi, pe care știința îi dicta și constată că 33 la sută din gena lor este celtică, oameni buni. Deci tot ceea ce știm noi și vedem astăzi, începând cu poarta asta de la Muzeul Satului, cu crucea celtică, crucea înscrisă în cerc, cu crucile celtice din tot arealul acesta, Sălaj, Satu Mare, Maramureșul de dincoace de deal, adică Codru și Chioar sunt de origine celtică și vine americanul vlah din secolul XVI și ne confirmă, deci o descoperire frumoasă”, se aventurează în noua lui teorie muzeograful Ilie Gherheș, preluat de Vocea Transilvaniei.

Reputatul istoric Ioan Aurel Pop infirmă teoria muzeografului

Contactat de echipa Graiul Sălajului, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, istoricul de renume Ioan Aurel Pop infirmă categoric toată teoria expusă de istoricii maramureșeni. “Lucrurile sunt extrem de riscante. Nu poți să te pronunți în asemenea probleme, decât foarte greu. Este atestat de istorici că limbajul maramureșan este o limbă română curată care provine din limba latină. 90 la sută din limba maramureșeană este latină curată, și pot da ca exemplu cuvintele grai, urs, munte, trecere, petrecere, toponime care arată ori-gine latină a maramureșenilor. După Retragerea Aureliană, populația daco-romană a cuprins și zona Maramureșului. Prezența celtică a fost aici, dar nu arată că maramureșenii se trag din celți. Au fost populații, la fel ca daco-romanii, care au imitat ce au văzut la alte populații. Așa se explică prezența crucilor celtice, dar au fost și în Galiția descope-rite; și așa mai departe. Obiectele, la fel ca în prezent, și în trecut se imitau, de aceea au ajuns aici cruci celtice. În Maramureș mai este și o prezență slavă, care a dat naștere poporului român”, spune Ioan Aurel Pop.

Explicații științifice despre prezența celților în Câmpia Someșeană

Constantin C. Giurescu, unul dintre cei mai mari istorici ai României, prezintă faptul că celții au traversat spațiul carpato-danubiano-pontic și chiar s-a așezat un trib celt în Câmpia Someșeană.
“Celții sunt o populație antică, de origine apro-ximativ din zona Franței, și care în antichitate au fost răspândiți pe arii largi în Europa, inclusiv pe teritoriul Daciei. Celții ajung în spațiul carpato-danubiano-pontic aproximativ în anul 300 î. Hr., după domnia regelui get Dromihetes. În procesul lor de migrare, celții au urmat două rute, una de-a lungul Dunarii, iar cealaltă de-a lungul muntilor Carpati. Prin urmare, ei se apropie de Dacia din doua parti si se aseaza la marginile acesteia, iar unele populatii, cum ar fi anartii si britolagii, patrund chiar în interiorul Daciei. În Transilvania s-au asezat anartii între Tisa si Somes, iar în estul Munteniei cotensii, pâna la hotarul cu Moldova. Celtii au fost însotiti în migratia lor si de alte neamuri, ca de exemplu bastarnii de origine germanica, care se vor stabili la nord de Nistru si care vor da multa bataie de cap dacilor. Stapânirea celtilor a durat cam doua sute de ani, timp în care dacii au dus lupte împotriva lor si a aliatilor lor bastarni, dupa cum în unele momente se pare ca dacii le-au fost aliati împotriva altora”, scrie Constantin C. Giurescu. Tot de la marele istoric Giurescu aflăm că dacii au preluat de la celți roata olarului, deci între cele două popoare, daci și celți, au avut loc întepătrunderi culturale și economice.