Se cam știe că un om care nu prea are de lucru se tolănește în vicii. Cum se spune, timpul trebuie omorât cumva. Iar ofertele vin. Calea cea mai la îndemână pentru omul “liber de contract”, dar cu ajutorul social în buzunar, este să o apuce pe potecă spre bodegă. Barmana respectivă cu certitudine nu-i va reproșa, cum face nevastă-sa, că stă ca un trântor. Cu amfitrioana bărulețului poți într-adevăr sta omenește de vorbă. Poți socializa, cum se spune în vorbirea curentă. Consolarea la bufet are și valoare adăugată; în local te ciocnești de cei care au dat de aceleași belele: concedierea ori lipsa poftei de lucru. Că numai cei în cauză ar putea înțelege cum devine cazul. Acolo, la local se pufăie nădufuri, se deapănă amintirea vremurilor bune. Acolo te simți respectat, omenit, servit aproape all-inclusive, chiar și pe caiet. “A face ciont mort” este o expresie din bătrâni, referitoare la cei inactivi, care nu sună deloc bine. AJOFM îi cheamă pe toți cei ce n-au ocupație la reconversie, fără târguri de joburi. Se cere “curriculum vitae”, dar unii parcă s-au împotmolit în barul propriei neputințe. Acolo strigă cu tărie pentru altele, cum că toți parlamentarii fură, cum că Dumnezeu nu le dă noroc etc. Dacă ar fi după aceștia, ei ar pune pe frontispiciul bodegii “Birtus Romanie Rediviva!”. Și n-ai avea ce le face, pentru că își dedulcesc viața cum le place. E viața lor și șomajul lor și ajutorul social al lor. Până și crâșmărița au impresia, uneori, că le aparține. Așa ca să-și omoare timpul.

Post Views: 74