Pragul critic pentru nemulțumirile agricultorilor

Dacă în aceste zile fierbinți de vară agricutorii francezi blochează drumurile și cei din Marea Britanie ies cu animalele în centrele orașelor, în semn de protest, agricultorii români, cu toate că ar avea motive de nemulțumire cu carul, își văd deocamdată liniștiți de ogorul lor, de vitele lor, de roadele lor, atâtea câte sunt. Atunci când lucrurile ating un prag maximal, organizațiile agricole se unesc pentru a face front comun în negocierile cu decidenții politici. Dar deocamdată ei rabdă.
Cea mai mare problemă a satelor sălăjene este prețul mic pe care procesatorii îl plătesc micilor producători. În Jibou, de pildă, un fermier, a primit 60 de bani pe litrul de lapte. Și a fost nevoit să-l dea procesatorului din Baia Mare. Ce-i drept, sunt fabrici care plătesc mai mult, dar nu atât cât să acopere truda țăranului. Tendința de scădere a prețului la lapte a apărut odată cu dispariția cotei de lapte, ceea ce a dus la importuri tot mai mari.
Fermierii români primesc deja cele mai mici subvenții agricole din Uniunea Europeană și se tem ca schimbările aduse shemelor de plată să nu coboare și mai mult sumele primite pentru culturile vegetale sau zootehnie. Directorul APIA, Mihai Puțintel, i-a asigurat pe agricultori că subvențiile vor fi cel puțin la nivelul anului trecut. Agricultorii vor afla cuantumul subvenției abia către toamnă, mai exact când banii vor intra în cont, că ei nu mai au încredere în declarații.
Mai bine de 120.000 de fermieri și-au depus documentele la APIA după data de 15 iunie și vor fi sancționați cu un procent din cuantumul subvenției ce le revine. Astfel, pentru fiecare zi lucrătoare întârziere ei vor pierde un procent din plata totală. Agricultorii spun că acest stop_coloana lucru nu este normal, având în vedere că legislația pentru depunerea cererilor s-a modoficat de mai multe ori în timpul campaniei APIA, de câteva ori prin acte guvernamentale, dar și prin Parlament. În acest context, agricultorii solicită deja ca penalizările să fie suportate de Ministerul Agriculturii, întrucât vina nu este a fermierilor că nu s-au putut conforma unor norme în continuă schimbare.
Dacă samsarii și traderii vor continua să scadă prețul grâului, porumbului sau plantelor tehnice cu mult sub ce se plătește afară, agricultura noastră iar va fi în pierdere. În paranteză fie spus, acum, pe vremea secerișului, în Sălaj, la capătul tarlalei, intermediarii oferă 65 de bani pe kilogramul de grâu. Este încă un an în care agricultorii se consideră furați, când munca lor este subevaluată în raport cu restul Uniunii Europene. Chiar dacă decidenții politici nu sunt direct implicați în procesul de valorificare a grânelor, nemulțumirea agricultorilor îi va lovi tocmai pe ei, cei care ar putea să intervină cu măsuri protecționiste, mai ales la grâu, acolo unde legislația europeană permite despăgubirea fermierilor care vând sub un anumit prag de preț.
Sunt câteva scenarii pentru care agricultorii noștri au tot dreptul să fie nemulțumiți. Numai că mai este și o vorbă din popor: “Să nu-i dea Dumnezeu românului cât poate răbda”.