Diferența in turism o fac serviciile

Tocmai m-am întors din Maramureșul istoric, unde am lăsat ca turist o grămadă de bani la principalele obiective de interes turistic. Ca mine au făcut mulți. Peste tot am întâlnit oameni veniți din toate colțurile țării și foarte mulți turiști din străinătate. Și m-am gândit, de ce-o avea Maramureșul atâta faimă, iar Sălajul deloc? Ca să ne facem o idee, Sălajul are într-o lună câți turiști atrage județul vecin într-o zi. Fapt dovedit statistic. Nu-i Sălajul mai sărac din punctul de vedere al obiectivelor turistice. Avem cu ce, n-avem cu cine. Sălajul are tradiții frumoase care sunt încă la vedere, are monumente istorice, are mănăstiri și biserici de lemn mai multe decât oricare alt județ; are conace ca maramureșenii, are ape bune pentru tratament balnear. Maramureșenii sunt mai breji ca noi doar la peisajel montane, dar asta nu justifică diferența uriașă când vine vorba de număr de turiști. La capitolul drumuri, pot confirma că Sălajul are infrastructură mult mai bună decât Maramureșul. Slănină, cârnați afumați tradițional și pălincă avem și noi ca ei. Diferența pe care o fac maramureșenii este că sunt bine organizați și stiu cum să întâmpine turiștii. La Mănăstirea Bârsana am găsit la poartă o zonă de vânzare de articole de artizanat tradițioanle, nu dintre cele pe care le găsim prin toată țara. Era amenajată o parcare bine semnalizată, toalete publice, dar și un restaurant cu meniul zilei. Adică lași bani la mănăstire, lași și la poarta ei. La Cimitirul Vesel din Săpînța e la fel. Pe lângă obiectivul în sine s-au amenajat multe puncte de atracție, cu vânzare de obiecte artizanale, pensiuni și locuri de luat masa. De Mocănița din Vișeu de Sus nu mai zic. Un operator privat face bani cu nemiluita prin întreținerea și refuncționalizarea unor locomotive cu abur și a unui traseu de cale ferată de aproape 22 de kilometri. 51 de lei costă o călătorie cu Mocănița de persoană, iar costurile operatorului sunt infime: apă din Valea Vaserului și câțiva bușteni. stop_coloana Faceți singuri calculele câștigului. În ziua în care am fost noi la plimbare cu trenulețul s-au umplut de turiști două garnituri de tren a câte cinci vagoane. Fiecare a plătit 51 de lei prețul călătoriei, plus alți 50 de lei pentru masă (cafea, plăcintă, câteva gratare și băuturi răcoritoare sau bere – pe bază de vouchere). Vă mai imaginați că tot în Vișeu de Sus – un oraș mic în care sunt puține blocuri în care locatarii fac foc cu lemn – s-a construit un modern Aqua Park, așa cum nu găsești în tot Sălajul.

Turiștii merg în concediu nu numai să vadă un ansamblu de pietre. Au nevoie și de masă, și de cazare și de distracție. Asta îi lipsește județului nostru. Dacă de promovarea monumentelor se ocupă, cât de cât, autoritățile locale și județene, operatorii privați care ar trebui să asigure partea de entertainment lipsesc cu desăvârșire în Sălaj. Un parteneriat public privat ar fi ideal, având ca bază o strategie bine pusă la punct. Consiliul județean Sălaj a lansat recent o astfel de provocare mediului privat la Castrul roman Porolissum. E o idee. Să vedem însă cum ne valorificăm faima. Am întâlnit la Vișeu de Sus o familie de bucureșteni care ne-u spus că asociază Zalăul cu fostul antrenor al naționalei de handbal, Gheorghe Tadici, și cu festivalul de la Castrul Roman Porolissum, desfășurat recent și unde și-au propus să ajungă anii următori. Ca ei or fi mulți, dar ce le oferi pe lângă ora de istorie pentru a-i convinge să străbată sute de kilometri?