In timp ce tentaculele crizei se incolacesc tot mai puternic in jurul romanilor, altii incet se trezesc la viata. State din vestul Europei, chiar daca nu recunosc cu voce tare ca au iesit din criza, admit, ca i-au pus piciorul pe gat. De fapt, ce rost are sa ne mai miram? Cand criza a dat buzna in lume, noi stateam foarte linistiti nepricepand ce perspective ne vor paste. Acum, cand ne afundam din ce in ce mai tare in malul puturos al saraciei, ceilalti se ridica. De ce? Doar valul acestui tsunami ar fi trebuit sa fie acelasi pentru toti…Nu e chiar asa. Mostenirea noastra a fost alta, ceea ce a facut ca recesiunea sa taie in noi, precum cutitul prin unt. Unii spun ca tarile din occident au evadat din criza fie pentru ca au reusit sa se adapteze mai usor difi-cultatilor ei, fie pentru ca unele dintre aceste natiuni au avut de suferit crize destul de severe, iar in ultima vreme au fost destul de precaute in politicile lor. Desi inca nu putem cuantifica cu certitudine efectele reale ale crizei la noi in tara, eventual la finele anului, rezultatul l-am simtit pe pielea noastra. In mare parte, acum suferim nu doar din cauza crizei, ci si din cauza proastei gestionari a banului public din toate guvernarile si nici nu ar fi exclus, ca si fara criza economica mondiala Romania sa fi intrat cat de curand in declin economic. Dar romanul s-a obisnuit sa spuna „mai rau sa nu fie”. Va astepta cu calmu-i proverbial, ca toate sa treaca, privind trist la frigiderul gol si la facturile de pe masa, in timp ce unii, in fotolii caldute, vor dezbate solutiile anti-criza. Din culpabilitate si fraternitate.