Evanghelia acestei Duminici ne vorbeste despre vindecarea minunata a doi demonizati, ,,care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea” (Matei 8,28). Lui Iisus i-a fost mila de acesti oameni, cum i-a fost mila de toti demonizatii pe care i-a vindecat. Nu stim daca sau in ce masura cei doi erau vinovati pentru situatia ingrozitoare in care ajunsera. Demonizarea nu este neaparat o urmare a pacatelor personale. E adevarat ca de cele mai multe ori ea este consecinta pacatelor, a neglijentei duhovnicesti. Se poate insa intampla ca nu o vinovatie personala sa fie cauza demonizarii, ci ca aceasta sa fie ingaduita de Dumnezeu. In intentia lui Dumnezeu Care o ingaduie, lucrarea demonilor impotriva noastra, inclusiv demonizarea, are ca ultim scop acela de a-l indrepta pe om. Cataloagele medicinii moderne -probabil ca nu au trecute in ele aceasta boala- demonizarea, dar pe drumurile vietii intalnim deseori oameni care se manifesta intocmai ca si demonizatii din Gadara. Sf. Ioan Gura de Aur zicea: ,,Sunt si acum multi indraciti care locuiesc in morminte, a caror furie n-o pot stapani nici catusele, nici lanturile, nici amenintarea…Intru nimic nu se deosebeste de indracit desfranatul, care umbla numai dupa femei….Ce sa mai spunem de zgarcit, de iubitorul de arginti? Nu-i si el oare tot un indracit? Cine e in stare sa-l lege? Nici frica, nici amenintarile zilnice, nici indemnurile, nici sfaturile…Poate fi oare o stare mai ticaloasa?I. Dar cei cuprinsi de patima betiei si de alte patimi, nu sunt oare la fel? Demonizatii de azi striga intocmai ca si cei din Gadara: ,,Ce este noua si tie, Iisus Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai nainte de vreme ca sa ne chinuiesti?I
Se spune ca in vechime un tanar foarte inzestrat numit Alcibiade-probabil fost discipol al lui Socrate- decazut apoi, ii striga lui Socrate: ,,Te urasc, Socrate! Cand te vad imi vine sa te omor! In mod sigur, constatand decaderea lui si vazand inaltimea morala a mentorului, realizeaza diferenta dintre ei. – Ce ai cu noi Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu? striga si azi unii dintre pacatosi. Du-te in Palestina! Urca in istorie! Intoarce-te in Biblie! N-ai nici un drept asupra mea! Fac ce vreau cu viata mea! – Da? Dar este oare viata ta? Tu ti-ai dat-o? Poti tu oare sa adaugi staturii tale un cot(vezi Matei 6,27). Ce ai cu mine, Iisuse? intrebi tu. Are! Caci Iisus a venit tocmai sa caute si sa mantuiasca pe cei pacatosi(vezi 1 Timotei 1,15; Matei 9,13; Marcu 2,17 si Luca 5,32). Iisus ne deranjeaza, ne tulbura, ne incearca, ne provoaca, ne desteapta in multe feluri. O face si prin incercarile ce se abat asupra noastra sau a celor dragi. Spunea cineva: “Numai cand suntem tulburati sau incercati de bunul Dumnezeu, noi privim in sus si ne dam seama ca suntem in mana Lui si ca El singur ne poate ajuta si mangaia. Cand Dumnezeu ne inunda cu binecuvantarile Sale ceresti, noi rareori privim in sus sa-I multumim. Dar cand piatra necazurilor cade peste noi, atunci trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne incearca pentru a ne trezi din somnul pacatului, ca sa privim mereu in sus, constienti ca fara El nu putem face nimic.

Post Views: 68