Roman-fluviu despre autostrăzi
Am citit zilele trecute o știre conform căreia țara noastră a ratat șansa ca pe teritoriul ei să se amplasaze un mare centru din Europa al unei celebre companii din domeniul tehnologiei computerelor. Motivul ar fi că vicepreședintele acelei companii, care venise special cu ani în urmă în Ardeal pentru a prospecta terenul, a găsit autostrada Transilvania așa cum o lăsase în 2011. Această deplasare a fost și sfârșitul unei povești de succes care s-ar fi putut scrie în România. Și câte alte proiecte nu s-au mai realizat tot din cauza drumurilor proaste? Dacă ar fi să dăm timpul înapoi, amenajarea tronsonului de autostradă Borș-Gilău ar putea fi subiectul unui roman-fluviu. Practic, o dată la patru ani nu au fost partide sau candidați care să nu-și pună pe lista de priorități realizarea acestui drum, considerat mai mult decât necesar. Ultima promisiune pe această temă a fost în 2012, la alegeri. Iată că mai este un an până la terminarea actualului mandat și autostrada este tot pe hârtie. S-au făcut proiecte peste proiecte, imaginar s-a trasat locul prin Meseș pe unde să treacă tunelul. Într-un final, mult zgomot pentru nimic, stop_coloana pentru că acest tronson este tot la stadiu de promisiune. Oricum, în ultimii ani n-a fost politician care să nu anunțe tot soiul de tronsoane, dintr-un capăt la altul al țării, încât dacă s-ar fi făcut o verificare mai atentă a kilometrilor trecuți pe hârtie, tronsoanele respective ar fi trecut peste granițe. Bine că s-a renunțat la vechea practică, aceea de a se tăia panglica, în aplauze, după fiecare doi-trei kilometri finalizați. Unul dintre motive este, probabil, acela că totul s-a dovedit a fi un spectacol, întrucât după o anumită perioadă de timp, fie pe acel drum nu s-a mai circulat din anumite motive, fie ulterior a fost nevoie imediat de reparații și îmbunătățiri. Dar despre asta s-ar putea scrie un alt roman-fluviu.
