Avem o tara frumoasa. Ba chiar fenomenala. Pacat ca e populata. Iar ca sa ajungi la o astfel de concluzie o vacanta de numai cateva zile petrecute pe meleaguri mioritice este suficienta.
Din pacate, putini romani constientizeaza acest lucru. Prea putini intelegem ca Dumnezeu chiar a binecuvantat acest tinut, dandu-ne niste munti maiestuosi, ape cu pro-prietati unice in Europa, peisaje ce te lasa cu gura cascata, manastiri din patrimoniul UNESCO, fortificatii vechi de sute si mii de ani. Dovada sta nu doar lipsa de interes a autoritatilor in ceea ce priveste dezvoltarea turismului, dar si a agentilor economici care ofera servicii slabe la preturi maximale. Nu lipsesc din ecuatie nici turistii romani care isi bat joc de frumusetile patriei si au grija sa marcheze fiecare loc prin care au trecut. Asa se face ca gunoaiele au devenit „componenta” a Cheilor Bicazului, peretii manastirilor din Moldova poarta scrijeliturile vizi-tatorilor needucati, raurile Mures ori Suceava cara cu sine gramezi de PET-uri, malurile lacului Bicaz abunda, si ele, in sticle de plastic ori doze de bere. Iar enumerarea poate continua mult si bine.
In tot acest rastimp, sefa ministerului de resort nu face altceva decat sa palavrageasca intruna despre relansarea turismului romanesc, printr-un program intensiv de comunicare si publicitate finantat cu bani grei – milioane de euro – de la bugetul statului. Nimic concret. Caile de acces spre unele arii turistice fantastice arata ca dupa bombardament, iar obiec-tivele importante fie nu sunt valorificate pe masura, fie sunt lasate in plata domnului, la un pas de a se transforma in ruine.
Iar nesimtitul care isi bate joc de zestrea patriei scapa fara nici o sanctiune. Si ce daca a distrus un monument istoric? Si ce daca si-a incrustat numele pe pictura Voronetului? Si ce daca escaladeaza zidurile cetatii Sucevei, desi la intrare este rugat sa nu o faca? Ne lipsesc cei sapte ani de acasa! Sa ne fie rusine!