Supraviețuitorii

Suntem azi la al doilea episod din seria de cinci articole rezultate din documentarul facut de Graiul Salajului în colaborare cu TVR 2 despre ororile comunismului în Salaj. În ediția de vineri (12 iunie) am aratat cum, la Valeni, în comuna Cristolț, imediat dupa instaurarea regimului comunist, a luat naștere un grup de opozanți anticomuniști și raspunsul brutal al Securitații. 

Din cei 32 de membri ai grupului de rezistența, am mai gasit trei în viața. Petrean Iulian și Babanaș Simeon, din Valeni, și Pop Ioan al Unchii, din Cristolț ne-au relatat crâmpeie din dramele inimaginabile pe care le-au trait în timpul comunismului.

Iulian Petrean își dorea libertatea cu orice preț

Petrean Iulian are acum 98 de ani. Locuiește împreuna cu fiica sa pe un deal din satul Valeni. Nu are vecini, și nici nu simte nevoia, pentru ca regimul comunist l-a facut, dupa cum ne spune chiar el, sa fie „strain în satul sau”. Au trecut doar câteva luni de când i-a murit și soția. Singurul sprijin îl primește acum de la fiica sa. Mai are un baiat, care-i „plecat la oraș”. Și acum, când mai are doi ani pâna împlinește suta, nu-și dorește decât sa fie liber. Iar libertatea pentru el înseamna proprietate. Atâta câta este, puțina, este ceva ce trebuie sa fie al lui. Așa este firescul lucrurilor; ești liber când ești stapân pe ceea ce faci pentru tine. Asta a fost de fapt lupta lui împotriva comunismului. Regimul comunist lua oamenilor totul, colectiviza tot ce prindea, le sechestra bunurile, viața. A fost prins de Securitate, aruncat de colo colo prin închisori și a fost dus sa munceasca în condiții inumane la Canal.
Petrean Iulian a fost în rezistența anticomunista din Valeni din august 1947 pâna în martie 1948. Din dosarul aflat la CNSAS reiese ca Petrean Iulian recunoaște totul la primele cercetari ale Securitații. Faptele se potrivesc și cu cele spuse de trei persoane care l-au turnat la Securitate, Ilieș Teodor, Toma Ioan și Pop Victor.

„Am fost arestat în 1949. M-au arestat pentru ca am fost contra partidului comuniștilor. Am fost în organizația subversiva. Aveam 20 de ani. La 19 ani am intrat în organizație. Eram 32 de membri, din Cristolț, Solona și Valeni. Toți eram tineri. Ne întâlneam în padure și faceam adunare. Ne duceam de acasa, nu am stat în padure propriu-zis. Nu știa nimeni de noi. Aveam un student din Moldova care era șefu nostru. Era anul trei la conservator. L-au prins la Cluj. L-au împușcat în picior și l-au prins. Avea la el toate actele grupului și de acolo s-a descoperit tot. Avea tot ce s-a discutat acolo la ședințe”, ne spune Iulian Petrean.
„M-au dus prima data la Oradea și acolo am fost întrebat ce am facut. L-au batut pe unul de l-au înnegrit tot. Ne-au spus ca daca nu recunoaștem o sa ajungem ca el. Am primit cinci ani. Am fost închis la Oradea, Cluj, Gherla și apoi m-au dus la munca la Canal. Pe comuniști nu i-a tratat nimeni așa cum ne-au tratat ei pe noi! Lucram pe șantier la Canal. Ciopleam piatra. Aveam un brigadier care ne conducea și a venit seara la noi în colonie și ne-a spus ca trebe sa mergem în jos de pod dupa piatra. Noi puneam piatra și o ciopleam. Eu când m-am dus, am uitat ca nu trebe sa ma duc din sus de pod. Și m-am dus. Am auzit ca a strigat unul. }la era cu pușca. Aveam pancarda scrisa acolo pericol de pușcare fara somație. Am cazut jos. M-a salvat Dumnezeu, ca nu statea nimeni de vorba cu noi. La Gherla am mâncat graunțe de la porci, ca nu aveam ce mânca. La Canal macar aveam ce mânca. Cu porția. Dar aveam. Dar și la Canal era așa, daca nu scoteai pamânt, nu îți dadea pâine. Daca lucrai, macar mâncai pâine”.
Dupa ce am ajuns acasa, în fiecare zi trebuia sa merg la poliție sa ma vada ca sunt aici. Copilul îmi reproșeaza cele facute. A mers în armata și l-a bagat la mina, pentru ca îl acuzau de cele facute de mine. Nu a putut face nici școala, ca nu l-au lasat. Comuniștii distrug familia, așa cum au distrus-o și pe a mea. Nici sa ma angajez nu am putut, eram strain în satu meu. Pâna aș închide ochii tot aș lupta împotriva lor. stop_coloana Nu poți sa judeci comunismul câte prostii și câte au facut cu mine. Le era frica comuniștilor de noi, opozanții, de aceea au facut așa”, ne istorisește Iulian Petrean.

Lui Simeon Babanaș îi este teama și acum sa vorbeasca

Babanaș Simeon, și el supraviețuitor din grupul de rezis-tența din Valeni, locuiește împreuna cu soția și cu fiul sau. Casa lui este foarte aproape de padurea unde se întâlnea grupul de rezistența. Ne și arata locul unde s-au întâlnit ultima data. Are câțiva vecini, dar e batrân și greutațile îl copleșesc. Traiește de pe o zi pe alta. Nu prea are încredere sa vorbeasca cu nimeni despre cele petrecute atunci. Trauma lui este vie. Soția lui, care cunoaște toata povestea, îl completeaza unde Simeon face pauze lungi. Tot ce spune Simeon este trist. Și vocea cu care spune este trista. Parca nici nu vrea sa-și aduca aminte prin ce a trecut. Dar spune ca era necesar sa se revolte împotriva comuniștilor veniți sa le ia casa, masa și ograda.
Babanaș Simeon a fost atras în organizația opozanta de catre Pop Ioan, zis Mâțu. N-a vrut sa intre prea mult în detalii despre ce i s-a întâmplat dupa ce a fost luat pe sus de Securitate.
„Eu am fost copil tânar și am umblat cu ei (n.r. – grupul de opozanți). Aveam 17 ani. Ne temeam de comuniști. Au venit securiști de la Dej și ne-au legat deolalta pe mine și pe unchiul meu. Ne-a turnat cineva. Pe unchiu l-a batut și a și murit acolo, la Dej. Eu am fost închis trei ani și jumatate la Poarta Alba, da numai trei ani am avut condamnare. Ne-au spus la Canal ca daca muncim ni se pun trei zile în loc de doua, dar a fost exact invers. Ne-au bagat în niște beciuri mari, fara paturi, acolo am dormit. Nu mai știa nimeni de noi”, își aduce aminte sumar Babanaș Simeon.

Ioan Pop a trait urmarit de Securitate

Pop Ioan, zis și Ioan al Unachii, este singurul supraviețuitor din satul Cristolț. Pop Ioan nu regreta ce a facut, deși a stat și el atât în „temnița”, cât și la Canal. Acum locuiește cu soția în apropiere de centrul satului Cristolț. Îl viziteaza saptamânal și fiul sa din Zalau, care îi aduce de toate și se mai ocupa de agricultura. Pop Ioan crește iepuri, gaini, vaci, se ocupa de agricultura. Considera ca toate acestea sunt un dar al libertații, pentru ca libertatea reprezinta posesiunea, iar comuniștii le-au luat și ultima bucata de pamânt.
Pop Ioan a acceptat sa faca parte din rezistența în toamna lui 1947. La scurt timp s-a luat inițiativa sa se înființeze și la Cristolț un grup de rezistența împotriva comunismului. Pop Ioan era propus sa fie lider. Recunoaște totul dupa ce este prins de Securitate, se arata în dosarul de la CNSAS.

„Am stat la Canal trei ani și jumatate și unul la Gherla, Cluj, Oradea și în Jibou. Am fost condamnat politic pentru ca am vrut sa rasturnam guvernul Petru Groza și pe Gheorghiu Dej. Daca ne organizam mai mulți, ne-am gândit ca om sparge guvernul, ca o sa vina altul mai bun. Vroiam sa mergem la București, dar nu ne-a reușit. Ne împușcau pe toți daca ajungeam la București. A venit într-o noapte Securitatea și toata comuna au înconjurat-o. Așa ne-au prins. Nu îmi pare rau pentru ca am vrut sa facem ceva pentru popor. Dupa ce am venit acasa, tot eram chemat la poliție. Trebuia sa dau buna ziua la Poliție. Tot urmarit am fost pâna la Revoluție. Tot venea Securitatea aici și ne spiona. Mergeau la primarie, prin sat. Aveau oamenii lor, ne urmareau pe ascuns. Ne era teama tot timpul. E normal dupa ce am fost torturat atâta vreme de ei. Lucram la norma și mâncare aveam doar de forma. Sa le dea Dumnezeu ei sa ajunga acolo. Ei înca sunt domni și noi am suferit”, ne spune Pop Ioan.