Fiii satului Zimbor și-au dat intalnire acasă, de Rusalii

În urmă cu 16 ani, într-o zi de Rusalii, un grup de fii ai satului Zimbor întorși la obârșie au stabilit atunci ca Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt să fie ziua de întâlnire a fiilor satului răvășiți prin țară și străinătate. Duminică, după slujba din biserică, sute de zimboreni s-au întâlnit în parcul din centrul satului. Majoritatea sunt dintre cei plecați. Au venit să-și vadă părinții, rudele, casa în care s-au născut și dealurile pe care au copilărit. Pe scena amenajată în parc au evoluat ansambluri și formații de dans și muzică populară care le-au încântat sufletul și privirea sutelor de zimboreni și oaspeților lor.

“Carte de suflet” pentru Zimbor

În centrul evenimentului s-a aflat cunoscutul profesor Ioan Abrudan, unul dintre fiii satului Zimbor, în prezent directorul Școlii Mihai Eminescu din Zalău, dar și fost inspector școlar genral. Ioan Abrudan și-a lansat duminică la Zimbor volumul recent ieșit de sub tipar simplu intitulat “Carte de suflet”, pe care a scris-o “pentru Zimbor și zimboreni”.
“Nu intenționez să vorbesc despre ce este în cuprins, în paginile acestei cărți. Vreau să-i las pe zimboreni să-și satisfacă curiozitatea și să o citească. Nu vreau să influențez plăcerea curiozității de a o lectura”, ne-a spus profesorul Ioan Abrudan.
– Cum s-a născut cartea? De ce o “carte de suflet”?
– Pentru că fundamentul valorilor pe care le-am acumulat și construit de-a lungul timpului a început în acest sat, cu oamenii pe care i-am purtat în suflet ca pe o zestre de mare valoare. stop_coloana 
De ce “carte de suflet”? Pentru că ea aduce cititorul în fața unui mesaj de nemărginită dragoste pe care fiecare dintre noi o avem pentru părinții și bunicii noștri, din păcate unii dintre ei chemați mult prea devreme în tăriile albastre.
De ce “carte de suflet”? Pentru că aveam a scrie despre locuri absolut mirifice, un sat cu existență milenară, cu tradiții și obiceiuri venite de peste veacuri.
“Carte de suflet” pentru că ea este expresia unei prețuiri cu totul aparte pe care o am, am avut-o și o voi avea pentru dascălii satului, oamenii aceia minunați care ne-au călăuzit primii pași în lumea cărților, o lume în care eu, ca și cadru didactic, aveam să rămân toată viața.
“Carte de suflet” și pentru că am început să scriu la finele anului trecut, când sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou băteau la ușă și când amintiri dintre cele mai frumoase ale copilăriei mi se cuibăresc mai nefiresc ca niciodată în suflet.
“Carte de suflet” din o mie de motive.