Păcatul rovignetei
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România a cerut instanţei să permită executarea silită a Patriarhiei Române şi a Preafericitului Părinte Daniel, din cauză că nu şi-au plătit amenzile. Până în prezent, spun sursele judiciare, au fost două astfel de procese, ambele pierdute de Biserica Ortodoxă Română. Este vorba despre plata unor rovignete, pe care preoţii BOR au uitat să le achite. Se pare că mai marii bisericii nu ţin cont de povaţa lui Iisus “Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Spun asta pentru că dacă Patriarhia nu va achita datoriile restante se poate ajunge până la blocarea conturilor instituţiei.
Ce cred înaltele feţe bisericeşti că-i ţara asta? La ei ANAF-ul n-are ce căuta, bonurile fiscale sunt in-existante, impozitele la fel. Contribuţiile benevole, care sunt tot un fel de bacşiş, pe care le dau credimcioşii la biserică sunt înre-gistrate în evidenţa contabilă a fiecărei parohii. Şi cam atât. La fel e şi cu cutia milei. Nimeni nu o impozitează, nimeni nu cere bon fiscal. Am înţeles fenomenul, stop_coloana pentru că enoriaşii râvnesc la mântuire şi cred că preoţii le pot oferi acest har. Acolo, în biserică. Cu drumurile patriei e însă altă mâncare de peşte. În limuzine sfidător de luxoase, mai marii bisericii circulă ca orice po-sesor de autoturism pe asfaltul turnat din banii noştri. Noi plătim rovigneta. Ei cred că li se cuvine totul pe gratis, în numele Domnului, pe care-l slujesc cu mai multă sau mai puţină evlavie. Cultele religioase, spune Patriarhia, “nu sunt organizate ca societăţi comerciale, ca barurile, cafenelele, restaurantele, etc” şi ca atare nu urmăresc profitul”. Oare? Zecile de mii de hectare de păduri ale cui sunt? Dar miile de hectare de terenuri agricole, dar spaţiile de cazare de pe lângă mănăstiri şi de aiurea? Şi să te îm-piedici în faţa oamenilor şi în faţa Domnului de o biată rovignetă. Păcat, mare păcat.
