O zi de duminică in Zalăul interbelic

Centrul Zalăului interbelic a reprezentat pentru zălăuani o oază de cultură și spiritualitate. Zalăul dispunea de Sala Teatrului Orășenesc, situată în Clădirea Transilvania, locul unde publicul cult se întâlnea adeseori la diverse spectacole, pentru a se deconecta de stresul cotidian. Printre spectacolele ce au avut loc în Sala Teatrului Orășenesc se numără o serie de evenimente culturale care au fost enunțate și în ghidul „Zalău – Locuri de Poveste”, editat de Monica Druța și Marin Pop, istorici la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. Cele mai importante evenimente culturale care aveau loc duminica în urbea zălăuană erau balurile și seratele dansante, organizate de diferite organizații și asociații culturale sau religioase care existau în oraș. În vârful piramidal al organizațiilor care ofereau publicului zălăuan momente festive se număra filiala Zalău a Crucii Roșii, Fanfara Batalionului 7 Vânătorii de Munte, Biserica Ortodoxă Zalău, Filiala Zalău a Societății Ocrotirea Orfanilor din Războiu, Reuniunea Mariană a Femeilor Române Unite, Societatea Tinerilor Intelectuali din Zalău, Societatea Tinerilor Sălăjeni, Colegiul Medicilor Sălăjeni, Corul Bisericii Unite, Reuniunea Femeilor Române Sălăjene și Societatea Culturală Sălăgeana. Pe lângă roul recreativ și de socializare pe care îl aveau balurile organizate de asociațiile menționate, mai figura și scopul de a strânge fonduri care ulterior erau donate orfanilor sau cadrelor militare și bisericii. 

Szenasi Endre, un zălăuan de 92 de ani, a povestit într-un interviu realizat de Anamarie Elekes și Monica Druță pentru volumul „Zalău – Locuri de Poveste”, cum se prezenta viața culturală a orașului în perioada interbelică. Szenasi rememoreză cum „duminica lumea se plimba în centru”. Aflăm că duminica, în fața statuii Wesselenyi cânta fanfara armatei, fanfara CFR-ului și diferite orchestre. Bătrânul zălăuan rememorează că „nici stop_coloana o altă distracție nu a fost în Zalău în afară de Cinema și fotbal”. „Atunci nu a fost radio nici telefon. Oamenii mergeau la biserică la ora 10. Când ieșeau de la biserică mergeau la Vidago, la o bere. După masă, oamenii mergeau la meci. Meciul a fost atunci o distracție foarte plăcută. De acolo veneam acasă și pe urmă la Cinema. Asta a fost duminica și așa a petrecut lumea”, povestește Szenasi Endre.
Tot dintr-un interviu acordat de Szenasi Endre aflăm că la Vidago se organizau baluri, în special pentru studenți. La baluri se dansa tango, slow, fox, foxtrot și vals vienez. Szenasi rememorează că nu se dansa csardas, pentru că era dans de țărani, iar domnii îl dansau foarte rar. Zălăuanul își aduce aminte cum balurile trebuiau să se termine la ora 12 noaptea, dar lumea stătea până dimineața, de unde mergea acasă și apoi la muncă. Totodată, zălăuanca povestește cum niciodată nu se dansau și nu se cânta muzică populară, „era doar muzică ușoară și dans”, după cum spune Szenasi.
Tot despre viața culturală a Zalăului interbelic, Szenasi Endre povestește despre piața din centrul orașului, unde se organizau diferite manifestații. „Să vă mai spun ceva referitor la piața din centru. În colț la Farmacia Brever – îi zicea Colțul Brever. Acolo era un cetățean circar ce se numea Albertini. Un circ s-a destrămat și el a rămas în Zalău. Și el săracu… duminicile acolo făcea ceva spectacol. Înghițea săbii, scuipa foc și își trecea corpul printr-o verigă”, istorisește Szenasi Endre despre viața cotidiană a Zalăului interviul acordat Monicăi Druță.