Amintirile strănepotului lui Iuliu Maniu

Parohia Greco-catolică de la Bădăcin, care are în administrare casa memorială a unuia dintre cei mai mari oameni politici din istoria recentă a României, Iuliu Maniu, încearcă să salveze de la prăbuşire conacul în care a locuit familia Maniu. Preotul Cristian Borz a iniţiat o campanie naţională de strângere de fonduri.
Părintele Matei Boilă de la Cluj şi fratele lui, Ioan Boilă, sunt singurii strănepoţi în viaţă ai lui Iuliu Maniu. Matei Boilă vorbeşte despre relaţia lui Iuliu Maniu cu oamenii din satul Bădăcin şi despre casa din Dealul Ţarinii.
Cum ni-l puteţi descrie pe Iuliu Maniu, cunoscându-l din interiorul familiei?
Matei Boilă: Ceea ce, pentru mine, l-a caracterizat pe Maniu a fost dragostea lui mare faţă de familie, faţă de noi toţi, întotdeauna gata să se sacrifice pentru intenţiile politice. Este această capacitate extraordinară pe de-o parte de a iubi mult, pe de altă parte de a se sacrifica mereu în vederea obiectivelor sale politice.
Ce a însemnat pentru Iuliu Maniu această casă şi satul Bădăcin?
Matei Boilă: Eu atâta am putut constata, că bucuria lui cea mai mare era, dacă putea să-şi rupă din timpul, din activitatea politică, câteva săptămâni, să vină imediat la Bădăcin. Cu o dragoste extraordinară venea acolo. Îşi iubea fiecare colţ de grădină. Îmi amintesc că este una dintre grădinile, dintre cele pe care le cunosc eu, cea mai bogată din punct de vedere al mulţimii roadelor, fructelor. De toate! De la migdale, căpşuni, cireşe, vişine, caise, tot, tot, tot! Nu exista ceva care să nu existe pe teritoriul acela. Când venea el, în diferite momente ale anului, ştia exact care dintre copaci are rod şi ne spunea: “Copii, aduceţi fructe pentru amiază!” Dacă noi ziceam că nu ştim, că nu sunt, el zicea: “Cum nu sunt? Uite acolo veţi găsi fructele coapte. Acolo sunt mere de vară coapte, acolo sunt caise, acolo sunt de toate.” Ştia absolut fiecare pom şi când
Cunoscându-l îndeaproape, ce credeţi că ar spune, dacă ar trăi, legat de starea actuală a casei lui?
Matei Boilă: Eu cred că el n-ar spune despre casa lui în primul rând, ci ar pune în legătură mizeria în care se găseşte casa lui cu mizeria în care se găseşte ţara. Sunt exact aceleaşi fenomene. Acelaşi fenomen de lipsă de patriotism, de lipsă de dragoste, de moralitate, care face ca situaţia ţării să fie degradată aşa cum este. Pentru că trebuie luat în considerare ce s-ar putea face cu această bogăţie extraordinară. Aşa cum acolo la Bădăcin, ce s-ar putea face dacă ar fi oameni cinstiţi şi buni; dar în ţară? S-ar putea face enorm de mult, dar se face foarte puţin, pentru că nu există acea dragoste pentru ţara noastră şi pentru oamenii ei! stop_coloana
Ce-i plăcea lui Maniu să facă peste zi, care era programul unei zile normale la Bădăcin?
Matei Boilă: Cât timp era la Bădăcin, sigur că se plimba prin grădini şi prin moşia mare, în toate părţile. Avea o bibliotecă în care lucra şi scria. Când avea de făcut declaraţii politice, făcea declaraţii politice, de multe ori ni le spunea nouă şi noi le scriam şi le transmiteam. Nu era modalitatea aceasta modernă, perfecţionată, de informare. Una dintre preocupările majore era să se întâlnească pe băncile acelea ale aleii din Bădăcin cu ţăranii din sat. Mulţi dintre ei erau rude de-ale lui. Era foarte iubitor de oamenii aceia, dar şi ei îl iubeau pe el foarte mult. Ca să vedeţi modul în care gândea el, deşi e o întâmplare în care mi s-a făcut o nedreptate şi nu uit nici acum că mi-a făcut nedreptate, dar e semnificativă. Noi ne jucam în curte cu copiii din sat, o parte dintre ei erau verişori de-ai noştri, mai îndepărtaţi unii, şi ne jucam. La un moment dat, ştii cum e la copii, s-a iscat o ceartă, un moment mai dificil, dar nu a fost nimic deosebit. Maniu, care ne asculta, era sus în camera lui şi strigă: “Matei, Nelu, veniţi la mine!” Sigur că noi ne-am dus imediat la el. “Cum, măi, se poate aşa ceva, să le faceţi nedreptate copiilor ăstora, să vorbiţi urât cu ei?” Dar, zic, n-am vorbit urât! “Nu-mi spuneţi, am auzit!” Nu noi am fost de vină, dar în fine. “Nu vă gândiţi că dacă voi sunteţi acuma domni şi ei ţărani asta e pentru că bunicul lor n-a fost dus la şcoală, ci că bunicul vostru era fratele lui şi putea fi invers, iar acum voi eraţi în locul lor”.
Maniu avea în conacul de la Bădăcin un altar unde se ruga. Obisnuia să meargă si la biserică?
Matei Boilă: Sigur că mergea la biserică. Bineînţeles, dar exista o capelă în casă în care se făcea liturghie în fiecare duminică şi în toate sărbătorile. Avea o soră care era călugăriţă şi care se îngrijea de acest lucru.
Care ar fi mesajul dumneavoastră adresat românilor legat de campania Salvati istoria natională, salvati Casa lui Iuliu Maniu!
Matei Boilă: Aş vrea să transmit oamenilor să aplece capul în ţărână, poate vor auzi vocea celor care au murit luptând pentru ţara lor, şi să se roage lui Dumnezeu să ne dea din nou capacitatea aceasta de a ne sacrifica pentru ţară, pe care Iuliu Maniu a avut-o din plin.