Aleşii şi guvernaţii noştri, indiferent de culoarea politică, n-au găsit de cuviinţă să găsească în fundul sacului nişte bănuţi pentru creşterea alocaţiilor copiilor. S-au mărit salarii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii sociale de tot felul, s-a furat în draci, de nu pţridideşte DNA-ul, dar pentru micii poznaşi, care nu produc şi nici nu pot face grevă, nu s-a găsit nimic. Copiii sunt privaţi de beneficii încă de la grădiniţă, unde statul nu se gândeşte că au nevoie de jucării şi jocuri, de rechizite şi materiale didactice, de pătuţuri şi plăpumioare noi. La şcoală se dau manuale gratuite cu întâziere şi doar până la clasa a X-a. Alocaţia de stat pentru copii a rămas plafonată la 42 de lei de ani buni. Ştim toţi ce valoare au 42 de lei pe piaţă, nici vorbă să poţi spune că sunt un sprijin în creşterea copilului. Sunt praf în ochi. Sigur, nici zero nu sunt. Poţi să iei nişte bomboane. Copilul de gimnaziu poate achiziţiona un ghiozdan, dar fără pretenţii, iar un elev de liceu poate să-şi cumpere un manual sau un tricou.
În fine, “sprijinul” statului pentru creşterea copilului este doar de faţadă. stop_coloana Nivelul alocaţiei de stat pentru copii ţine e fapt de respectul pe care statul îl are faţă de cei care cresc copii şi faţă de copii. Iar România acordă copiilor cea mai mică alocaţie din Uniunea Europeană.
Ca să fie tabloul complet, guvernul Ponta a dat o lege prin care reglementează impozitarea veniturilor înregistrate de copii din activităţi artistice, culturale, sportive şi publicitare sau modeling, realizate de micuţi pe baza unor convenţii între părinţi şi organizatorii acelor evenimente. Guvernul spune că minorii pot fi plătiţi pentru prestarea unor servicii ca actori, figuranţi, cântăreţi, muzicieni, dansatori sau acrobaţi, dar statul îşi ia partea lui de impozit pe venit. Uite aşa va lua statul de la copii mult mai mult decât le dă.