A venit primăvara şi vremea bună ne împinge de la spate să ieşim afară, să respirăm aer curat. Constatăm apoi că aerul nu e tocmai curat, aşa cum ne-am dori, şi că iarna a lăsat în urmă mormane de gunoaie în jurul locuinţelor noastre. Nu ar fi rău să punem mâna să adunăm din resturile pe care tot noi sau ai noştri le-au aruncat pe jos. Practica românească, asta mai contemporană, ne-a arătat că, mai ales la bloc, fiecare aşteaptă ca celălalt să iasă la curăţenie. Aşa azi, aşa mâine, până când firul ierbii creşte şi “acoperă” gunoiul al cărui miros ne va însoţi peste vară. Să ne aducem puţin aminte de părinţii şi bunicii noştri de la ţară, care, cum se îndrepta vremea, cum îşi găseau treabă prin grădină. Ba să grebleze frunzele şi resturile uscate din grădină, ba să tundă şi să sape în jurul pomilor, să tundă via, să sape şanţurile, să cureţe gliile şi să pregătească terenul pentru însămânţare. Nu erau nemţi, ci erau harnici, iubitori de lucru bine făcut şi responsabili. stop_coloana Ăştia din generaţia mai tânără, prea ocupaţi să mai respire aer curat, se ascund după termopane, fac doi paşi din scara blocului până în autoturism, demarează în trombă şi uită că a venit primăvara şi pe la casele lor. Puţini sunt cei care au învăţat de la părinţi ce-i ăla târn şi ce se face cu el. Dar nu-i târziu niciodată.

 

Post Views: 64