Viaţa lui Hi Man – puţina parte bună, care inseamnă enorm

Cu vreo patru ani şi trei luni în urmă, mai exact pe data de 21 decembrie 2010, un cetăţean al Zalăului aflat la marginea societăţii şi pe care îl vedem în fiecare zi oferind un zâmbet larg celor ce se îndură să-i arunce o privire, a primit un spaţiu unde să pună capul pe o pernă, unde să-şi odihnească mădularele obosite de atâta colindat prin urbe.
Atunci, Primăria Zalău găsea, cu concursul ziarului nostru, o soluţie pentru cel pe care toată lumea îl ştie Hi Man, după salutul jovial pe care-l dă tuturor. Hi Man se chinuia, fără mare spor, să intre în rândul oamenilor. Și a găsit înţelegere. Primarul Radu Căpîlnaşiu şi Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară (DASC), condusă de Dorina Baboş, au găsit o soluţie care valorează cât o viaţă de om, cu eforturi minime. În Punctul Termic nr. 21 de pe strada Crişan a fost amenajat un spaţiu de locuit. Un spaţiu decent pentru cel care nu a avut o cameră a lui niciodată. Pentru că pe Hi Man l-am găsit plângând noaptea stând în şezut pe trotuar. Avusese un pat într-o magazie, până când proprietarul s-a hotărât că nu-l mai poate ţine acolo. Aşa se face că de Crăciunul lui 2010, Hi Man a primit cadou o locuinţă normală. DASC Zalău, prin director executiv Dorina Baboş, încheia atunci contract de comodat cu Kallai Tibor pentru compartimentul nr.1 situat în Punctul Termic nr.21, de pe strada Crişan.

Într-o veşnică debusolare

Pe Kallai Tibor cu toţii l-am văzut ani de-a rândul prin Zalău. Hi Man este salutul generos pe care îl adresează în stânga şi în dreapta. Și aşa i-a rămas numele. Toţi spunem că îl ştim, dar de fapt nimeni nu-l cunoaşte. Viaţa lui a fost veşnică debusolare. Sau chiar dacă a avut o busolă aceasta era defectă şi nu arăta niciodată drumul cu mai puţine greutăţi. Societatea l-a abandonat, l-a lăsat de izbelişte, nu i-a creat nici cel mai mic luminiş prin întunecatele hăţişuri ale traiului cotidian. Hi Man voia să se integreze cu adevărat în societatea care parcă-l duşmăneşte.

Hi Man ar vrea un loc de muncă

Ieri i-am făcut o vizită la locuinţa sa de la Punctul Termic. Kallai Tibor îmi spunea că ar vrea să se angajeze undeva, că s-a săturat să măture prin curţile oamenilor, dar n-are unde. Hi Man nu are un handicapat psihic. Certificatul lui de handicap atestă defecte de ordin fizic, dar acre nu-l împiedică să muncească. Dar este un handicapat social. Societatea, prin nepăsarea şi frustrarea ei, l-a împins la marginea existenţei. Si acum este greu să se pună în rând cu cei pe care, prin subiectivismul nostru, îi considerăm normali. E greu, dar nu este imposibil. Spun asta pentru că Kallai nu acceptă să se coalizeze cu pugaşii, vagabonzii, aurolacii. El ştie ce înseamnă să n-ai casă. Cu patru ani şi mai bine în urmă Hi Man dormea printre navete de bere într-o magazie a localului Taverna şi trudea şi atunci ca şi acum unde i se făcea oferta, fără a refuza nimic. Pentru că dintr-o pensie de handicap de 235 de lei, abia dacă te poţi târî prin existenţă.

De la marginea societăţii spre… centru

Când i s-a repartizat locuinţa lui Kallai Tibor, multe guri rele spuneau că într-un an se va alege harcea-parcea de ea, că aici o să se adăpostească toţi oamenii străzii, că nu o să plătească utilităţile, că o să fie un infern pentru vecini. Asta e atitudinea căreia îi spuneam subictivism ca handicap social. Până la cei 32 de ani pe care îi avea atunci când a primit locuinţa, Hi Man nu a reuşit să afle cum sunt oamenii şi cum arată cealaltă parte a vieţii de dincolo de statutul lui de om al străzii. Tibor ar fi fost în drept să obţină o locuinţă ANL. stop_coloana S-ar fi ales cu un punctaj mare datorită handicapului. Dar n-a fost cine să-l îndrume, cine să-l ajute să se desprindă de marginea societăţii, să facă un pas spre centrul ei. Dar de când a primit locuinţa Hi Man păşeşte încet, cu mers de melc, spre centru.
Și azi, ca acum patru ani, locuinţa lui Hi Man este un adăpost decent, aşa cum a visat de când se ştie. E compusă din cameră, bucătărie, baie cu cabină de duş. Nu-i ca la noi acasă, dar este. Și dulapul, şi fotoliile, şi masa sunt aceleaşi. Condiţiile însă s-au mai schimbat, nu tocmai în bine, că aşa-i în viaţă. De când furnizorul de agent termic Uzina Electrică şi-a închis porţile, căldură nu e ioc în încăperi. Ba nici apă nu este. Azi iarnă, conducta de apă a crăpat din cauza gerului. Cu toate că Paştele e mai aproape decât Crăciunul, în camera-dormitor a lui Kallai Tibor e frig ca în colinzile cu magi. Poate nici un tavan fals n-ar strica, atât pentru aspect, cât şi pentru reţinerea căldurii, când va fi. În iarnă, Hi Man se mai încălzea cu un reşou. Numai că reşoul s-a ars. Acum, locatarul Punctului Termic 21 are de plătit 340 de lei, cheltuieli cu curentul electric. Dintr-o pensie de handicap de 235 de lei e greu.

N-a fost niciodată restanţier

Dorina Baboş, director executiv al DASC Sălaj, spunea că Tibor Kallai, în cei patru ani de când s-a mutat în punctul termic n-a fost niciodată restanţier şi nu a creat probleme de nici o natură. Ea ne explică ce-i cu ultima factură, cea de 340 de lei. “Cei de la Electrica fac estimări la consumul de curent electric comparând cu aceeaşi perioadă din anul anterior. Cum Kallai Tibor nu avea de plătit în lunile similare de anul trecut decât câţiva lei, pe care de altfel i-a şi plătit, acum la citirea contorului, adică la regularizare, a rezultat această sumă. Presupunem că reşoul ar fi fost cauza. Desigur, pentru Kallai e o sumă imensă. Am considerat că o eşalonare a sumei l-ar scoate din încurcătură. În acest sens, ieri Kallai Tibor s-a prezentat la noi şi a achitat o primă tranşă de 40 de lei, conform chitanţei nr.15”. Dorina Baboş afirmă că angajaţi ai DASC au efectuat mai multe controale la locuinţele sociale, printre care şi la Punctul Termic 21. N-au găsit nici o neregulă aici, întotdeauna era curat, iar vecinii nu au avut de reclamat nimic.

A fost o picătură într-un ocean. Dar a fost!

Primarul Radu Căpîlnaşiu, cel care a găsit soluţia unui adăpost pentru cel mai cunoscut om al străzii din Zalău îşi aminteşte cu plăcere de acele momente din preajma Crăciunului lui 2010, când i-a înmânat cheia lui Kallai Tibor. “Din păcate, spune primarul, a fost doar o picătură de apă într-un ocean, în sensul că mulţumirea mea sufletească ar fi fost mult mai mare dacă reuşeam să oferim un adăpost, o locuinţă pentru cât mai mulţi oameni ai străzi. Însă am avut şi experienţe triste cu locatari care au distrus spaţiile pe care noi le-am oferit. În cazul lui Kallai Tibor avem satisfacţia că locatarul a înţeles cât de important este să ai un adăpost decent, să ai o bucătărie, o baie pe care să le foloseşti în mod civilizat. Nu avem ce-i reproşa”, a spus în încheiere prim edilul Zalăului.