Biserica Ortodoxă

În 1940, preotul bisericii a fost exilat din România

Biserica Ortodoxă „Sfânta Treime”, situată în apropierea Bisericii Reformate de pe strada Andrei |aguna, este prima biserică românească din cărămidă ridicată în orașul Zalău. Construcția bisericii a început, ca o necesitate pentru comunitatea românească din Zalău, în anul 1925 și a fost sfințită în 1927, conform ghi-dului „Lăcașuri de Cult din Municipiul Zalău”.
După terminarea Primului Război Mondial și realizarea Unirii Transilvaniei cu România, la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, s-a dorit construirea unei biserici ortodoxe și la Zalău, care să servească comunității românești. Terenul pentru construcția bisericii a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniță, care a fost transo-rmată în casă parohială, ce a activat până în 2008. Despre casa parohială trebuie menționat faptul că datează din anul 1870.
Planurile pentru construirea Bisericii Ortodoxe „Sfânta Treime” au fost făcute de arhitectul Alexandru Floriancis, cu spri-jinul preotului Remus Roșca. Clădirea bisericii are plan de cruce, cu o lungime de 24 de metri și o lățime de 8 metri.
La zidirea bisericii a oferit o mână de ajutor și micuța comunitate ortodoxă de la acea vreme din orașul de sub poalele Meseșului. Creștinii au primit și sprijinul soldaților și ofițerilor din Garnizoana Zalău. Fondurile necesare construcției noului lăcaș de cult au fost în cuantum de 600.000 de lei, sumă pe care epitropul (admi-nistratorul averii bisericești) Pompiliu Țolca a îmrpumutat-o de la o bancă din oraș. Suma care a fost înapoiată băncii, din cauza dobânzii, a fost de 920.000 de lei și a fost strânsă cu sprijinul credincioșilor din oraș.

Ungurii au distrus biserica, iar comuniștii au trimis preoții să muncească la canalul Dunăre-Marea Neagră

Biserica a fost păstorită până în anul 1940 de preotul Remus Roșca, când, odată cu ocuparea Ardealului de Nord de către trupele hortysto-fasciste, preotul a fost expulzat din România. După război, preotul nu s-a mai întors în Zalău, ci s-a repatriat la Dej, unde a și murit la scurt timp. stop_coloana
În timpul ocupației ungurești din Zalău, Parohia Bisericii a rămas vacantă, iar biserica a ajuns într-o avansată stare de degradare. Din 1945, biserica a fost condusă de preotul Iacob Panga, care a reamenajat biserica, a confecționat mobila din biserică, care este construită din lemn de stejar și a repus sticla la geamuri. Preotul Iacob Panga a fost arestat în anul 1952 de către Siguranța Statului din cauza acțiunilor anticomunsite întreprinse de acesta. Preotul Iacob a ajuns să fie deportat la muncă la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Între anii 1952 – 1953, preot paroh a fost Aurel Briscan, care a decedat însă la un an după numire, conform ghidului „Lăcașuri de Cult din Municipiul Zalău”.

Biserica a fost afiliată de comuniști la catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

Din anul 1953 până în 1997, preotul paroh al parohiei a fost Traian Opriș. Trebuie menționat însă că din anul 1958, comuniștii au afiliat parohia ortodoxă „Sfânta Treime” la parohia Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. În 1984 însă, a fost reînființată ca parohie. Până în 1994, la biserică au slujit alternativ preoții Traian Opriș, Ioan Gâlgău și Ioan Ghiurco. Din 1997, la parohie a fost numit ca preot Iosif Ferenț, iar din 1999 preotul Alexandru Horvat, care a primit din partea episcopului Oradiei, Ioan Mihălțan, rolul de a se îngriji de constituirea Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” din cartierul Porolissum.