Preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, spunea zilele trecute că “plăţile informale” sunt o realitate care există în România şi ele nu pot fi considerate şpagă, ci “diferenţa pe care statul nu o acordă şi pe care pacientul poate să o facă”. Problema e că majoritatea pacienţilor, nu pot să o facă, dar fac sacrificii, fac foamea, se împrumută pentru a-şi permite să meargă la medic. Şi de cele mai multe ori, merg când nu mai pot îndura. Aşa că, stimabile Astărăstoae, cercetat de DNA pentru abuz în serviciu, plăţile informale, aşa cum le numiţi, sunt şpăgi! Pentru că eu plătesc o asigurare, muncesc să aduc bani la stat şi nu e vina mea sau a bunicii mele care a muncit din greu toată viaţa că medicii au salarii de mizerie. Mie nu-mi dă nimeni plăţi informale, iar bunica n-are nici un supliment informal la pensia ei mică.
 Argumentul lui Astărăstoae în favoarea şpăgii este exodul medicilor specialişti, care, pe lângă salariile mici, sunt hărţuiţi de procesele de malpraxis. E adevărat şi grav că medicii buni pleacă masiv în Occident, stop_coloana că rămânem cu medici slab pregătiţi, care nu au unde să plece. Ce ar fi dacă nu am avea posibilitatea de a reclama malpraxisul? Să acceptăm experimente nereuşite pe sănătatea noastră? Sună a normalitate ca pacientul să ceară socoteală pentru ce i s-a făcut. Ajunge omul să moară de pneumonie pentru că a fost tratat de inimă! Trebuie să scăpăm odată nu numai de mizeria din politică, ci şi de mizeria socială. Medicul să înţeleagă să-şi facă profesia cu demnitate în sistemul public de sănătate, fără şpagă. Iar dacă este foarte bun, să-şi deschidă un spital privat, unde piaţa liberă va spune câţi bani merită, pentru că va avea pacienţi şi bani în funcţie de performanţe.