Drama celor decăzuți este povestită de unul care a trăit-o și care ne spune cum pot fi salvați și alții

Am prezentat recent un interviu cu un zălăuan dependent de alcool și jocuri de noroc care a dorit să atragă atenția asupra pericolului care îi pândește pe copiii, liceenii de azi care găsesc la Zalău în imediata vecinătate a școlilor câte o sală de jocuri de noroc de tip slot-machine, așa-zisele “păcănele”. Fiind el însuși ani la rând un împătimit al jocurilor de noroc, ne-a spus că în aceste baruri vede zilnic copii care joacă la aparate banii primiți de la părinți. Pe lângă un joc, mai servesc o cafea gratis, o bere sau o țigară și, fără să-și dea seama, tânărul devine concomitent dependent de “păcănele”, tutun și alcool.
Am păstrat legătura cu această persoană care se trezește din dependență ca dintr-un coșmar și care are multe de spus despre lumea întunecată a “păcănelelor”. Îi spunem Marius, ca să simplificăm relatarea, dar nu îi vom dezvălui adevărata identitate.
Marius este un exemplu că, deși este foarte greu, dependenții pot scăpa din cercul vicios. Are o familie și un loc de muncă și reușește să-și țină în frâu dependența de alcool și de “păcănele” participând la grupul de Alcoolici Anonimi din Zalău, de pe lângă Episcopia Sălajului, coordonat de preotul Claudiu Nechita .
Dorește însă să atragă atenția asupra amplorii fenomenului adicției și că ceea ce se face pentru dependenți este mult prea puțin în raport cu ceea ce au ei nevoie.
“Nimeni nu dă doi bani pe dependeți. Biserica vede grupul (de Alcolici Anonimi – n.r.) doar din perspectiva proprie. Am văzut la Cluj că grupul de dependenți are susținerea Patriarhiei. Ca să se trateze, dependenții trebuie să aibă susținerea comunității, a autorităților locale și a medicilor. Ar trebui să existe ‘o sfântă treime’ care să acorde ajutor pentru a fi eficient: grupul AA, biserica și restul lumii – medicii, conducerea unui oraș, parlamentarii care fac legile și toți cei care pot face ceva”, ne spune Marius ce ar fi important pentru semenii săi aflați în aceeași situație.
“La spital, medicul de la Psihiatrie îi spune alcoolicului că poate să mai bea din când în când, dar cu măsură. Alcoolicul n-are măsură. Un pahar de alcool îl face să nu se mai poată opri. Tratamentul de la spital este important în sevraj, când nu ai stare, tremuri, transpiri, îți vine să faci orice să-ți calmezi nervii. Tratamentul sigur pentru dependență este abstineța. Tratamentul te ajută câteva zile, dar abstinența îți poate salva viața. Dar la noi totul e defect, pentru că instituțiile nu colaborează”, spune membrul grupului AA. Acesta mai arată că, din păcate, românii au preluat de la americani doar sărbătorile de gen Valentines Day, dar nu și legislația care te obligă, dacă conduci beat, de exemplu, să participi la grupurile de suport.
stop_coloana Autoritățile locale ar trebui să se implice – ne spune Marius – așa cum a văzut el la Cluj, la Centrul Dimitrie Basarab, creat de un american, alcoolic abstinent de peste 25 de ani. Ne spune că, pe lângă grup, ar fi nevoie ca dependenții zălăuani, cei care au rămas fără locuință din cauza viciului, sau sunt singuri, să găsească deschisă ușa unui centru zilnic. Centrul acesta ar trebui să aibă un consilier prezent non-stop la care alcoolicul să apeleze atunci când este tentat să cadă pradă viciului. Apoi să se servească o masă caldă pe zi, la fel ca la Cluj, unde persoanele din grup au o convenție cu fast-food-urile din marile centre comerciale și cu restaurante pentru a le da preparatele care le rămân în ziua respectivă de la meniul zilei. Mai mult, persoanele dependente pot să-și spele hainele la centru. Un astfel de centru ar fi util pentru cei care au hotărât să lupte cu dependența și să-și găsească și să mențină un loc de muncă.
“La grup, aici, la Zalău, unii sunt singuri, și-au pierdut familia. Unii chiar de asta nu mai vin la grup pentru că e slab organizat. Ne întâlnim o dată pe săptămână, dar tentația este în fiecare zi, la fiecare pas. Este important când omul are un moment de cădere să meargă acolo și să primească o vorbă de încurajare, să-i ții treaz, activ, decât să meargă să joace la aparat sau să tragă pe nas”, explică dependentul.
Marius spune că ar fi persoane din grup care să facă voluntariat pentru organizarea și funcționarea centrului.

Sunt mai importanți banii decât oamenii

L-am întrebat cum vede intenția unor parlamentari de a interzice parțial jocurile de noroc. Răspunsul a venit ferm și plin de pesimism. “Sunt mai importanți banii pe care-i câștigă statul din jocuri de noroc, din vânzarea de alcool, decât viața oamenilor. Se învârt bani foarte mulți în lumea jocurilor de noroc, nici nu vă imaginați. Legea n-o să treacă. Bine ar fi să treacă”, spune acesta cu convingere. Mai spune că ar trebui măcar ca parlamentarii să dea o lege prin care să impună o distanță anume a locațiilor cu jocuri de noroc și barurilor față de școli. “Cea mai gravă problemă cu care se confruntă societatea și nimeni nu face nimic este consumul de alcool, droguri, jocuri de noroc la tineri care sunt foarte vulnerabili. În discoteci, majoritatea sunt minori și consumă alcool, fumează și se droghează. Le cere cineva buletinul la intrare? Nu duc un război împotriva restaurantelor și barurilor, ci cu cei care nu respectă legea și vând alcool și țigări minorilor”, atrage atenția alcoolicul abstinent.