Căutam zilele trecute un meseriaș care să-mi deblocheze ușa de la balcon. Mi-a trebuit aproape o jumătate de zi până să găsesc unul care să se priceapă cât de cât. Pe vremea când suprafața întregului nostru plai mioritic era grea de fabrici de diferite profile nu apucai să ridici două degete sus și puteai fi înconjurat la primul apel de feluriți meseriași trecuți prin școli profesionale, apoi redați la locul de muncă. Pe aceeași scară de bloc se găseau prelucrători prin așchiere, textiliști, muncitori la avicola, cadre didactice sau electricieni. Astăzi, după ce industria țării, a Sălajului inclusiv, a fost pusă la pământ în cea mai mare parte, profesioniștii au trebuit să plece la agricultură în Apus și, mai rar, în domeniile pentru care s-au pregătit în țară. Așa se face că țara este aproape sterilizată de oameni care știu să pună mâna practic, să făurească, să repare, să construiască. Cei care aveau la evenimentele din decembrie 30 de ani sunt acum spre pensie, obosiți, poate deprofesionalizați dacă stop_coloana n-au mai lucrat în domeniu. Nici școlile de meserii nu se prea găsesc, copilul fără posibilități, de la țară, nu mai învață o meserie să aibă unde o practica, ci pleacă la vite ori la pădure în Spania. Să presupunem, prin absurd, că vin francezii cu Renault-ul să facă o fabrică în Zalău. De unde luăm meseriași să-i populăm halele, când profesioniștii de pe vremea lui Ceaușescu au îmbătrânit, școli nu am avut ca să formăm alții, pentru că nici nu avem ce să le dăm de lucru.
Peste 10 ani, chiar dacă s-ar ivi oportunitatea unei lansări economice pe anumite linii de dezvoltare, Uniunea Europeană va spune că nu este cu putință industria la noi, din pricina lipsei meseriașilor.

Post Views: 59