Dacă trei milioane de români din diaspora ar cotiza cu câte 10 euro pe lună la bugetul României, ar fi o contribuţie pe care am simţi-o, spunea Ponta zilele trecute. Primul ministru îşi motiva cerşitul de la românii plecaţi să-şi câştige traiul în străinătate cu “argumentul” că banii ce-i trimit acasă românii plecaţi (care oricum cotizează anual cu milioanele de euro ce le trimit sau le cheltuie în ţară) nu merg la şcoli, spitale, drumuri, pensii sau şomaj. Citeam declaraţia lui Ponta şi oscilam între a crede că omul acesta fie e de o nesimţire mai mare decât mi-a fost dat să văd vreodată, fie e de o prostie de neimaginat, incapabil să-şi dea seama de ceea ce cere. De la oameni cărora le-a îngrădit în toamnă dreptul de a vota cu speranţa că aşa va ieşi preşedinte. Apoi mi-am amintit de cuvintele lui Margaret Thatcher, care spunea că problema socialismului e că, în cele din urmă, rămâne fără banii altora. Aşa şi Ponta dă de înţeles că România, din cauza numărului mare de asistaţi social, din cauza lipsei locurilor de muncă, dar mai ales din cauza politicienilor care au furat fără să ştie când să-şi pună frâu, e în prag de faliment. Sistemul se prăbuşeşte rapid. Politicienii ghiftuiţi nu mai au sufiecient nici pentru ei, dar mai ales nu mai au ce firimituri să mai arunce şi populaţiei.
Victor Ponta n-are limite. Ce cere şi cui cere de fapt? Poţi cere ceva fără să oferi în schimb nimic? Ba, mai mult, poţi să ceri ceva unei categorii surghiunite tocmai de condiţiile de trai proaste, imposibile, pe care le-ai creat? Sau te aştepţi să dea câte 10 euro cei care au apucat să voteze la prezidenţiale? Sau, dacă dau aceşti 10 euro, o să le permiţi data viitoare să voteze? şi uite cum brusc şeful guvernului şi-a amintit brusc că sunt peste trei milioane de români în diaspora. De zece ori mai mult decât cei care au apucat să voteze în toamnă. stop_coloana
Şi pentru ce să trimită bani statului oamenii care-şi câştigă existenţa cu preţul unui trai greu printre străini? Să-i pompeze în sistemul putred românesc? Cei aproximativ 30.000 de sălăjeni care muncesc afară au plecat de bine ce le era în ţară? Au plecat pentru că aici nu aveau un loc de muncă sau erau plătiţi atât de prost încât nu aveau cum să plătească taxe şi impozite la stat şi să mai cumpere şi de mâncare pentru familie. Nu au plecat să facă averi. Au plecat sătui să trăiască în mizerie şi fără şansă în ţară. Majoritatea celor plecaţi cotizează în statul care i-a primit, care atunci când le cere bani le şi oferă servicii, le oferă educaţie copiilor, asistenţă medicală la nevoie şi drumuri care nu se crapă la trei zile de la inaugurare. De la statul român ce au primit? Umilinţă, familii destrămate de distanţă, copii crecuţi de bunici pentru că părinţii trebuie să muncească peste hotare.
Ia să contribuie în primul rând politicienii prinşi cu zecile de milioane de euro furaţi. Cum ar fi ca în loc de 10 euro de la românii din diaspora, statul să recupereze din banii furaţi de găştile de politicieni corupţi. Să vezi cum nu ar mai fi probleme nici cu bugetul pentru Educaţie, nici cu cel pentru Sănătate, nici cu cel pentru pensii, nici cu cel pentru drumuri.
Dar, deocamdată, asta-i calitatea unui premier cu diploma de doctorat plagiat legată de gât, de care nu mai poate scăpa. E mai uşor să ceri decât să te pricepi să faci din poziţia de prim ministru să se mişte lucrurile într-o diredcţie bună în ţară.