Categoriile sociale defavorizate au reprezentat dintotodeauna o masa electorala usor de manevrat pentru diferitele partide politice. Modelul nu a fost inventat si nici patentat in Romania, dar de practicat se practica „intr-o veselie”… De la celebra lege 416 marca Adrian Nastase, prin care indivizii care nu aveau loc de munca (sau nu doreau sa-l aiba) primesc pomana lunar prin primarii si pana la promisiunile, legiferate de altfel, de majorare a salariilor dascalilor cu 50%, politicienii nu au contenit sa cumpere voturi cu vrajeala electorala. Din punct de vedere moral gestul politicienilor este incalificabil. Dar mai grav mi se pare modul in care romanii inteleg sa isi imparta voturile. Nu conteaza ideologia si nici doctrina, importante sunt pomenile electorale. Istoria se repeta…, suna a cliseu dar, daca facem o comparatie cu domnitorii care isi cumparau tronul de la Inalta Poarta si actualii politicieni vom vedea ca diferenta nu este prea mare. Bizantini am fost, bizantini am ramas. In Romania, pana si locurile eligibile pe liste se puteau (se pot) cumpara. Iar in ceea ce priveste uni-nominalul tot cei cu dare de mana candideaza, deoarece o campanie electorala costa…
Fireste ca toate partidele sustin nevoia de schimbare. La nivel declarativ lucrurile sunt in regula. Concret, insa, se observa aceleasi practici si aceiasi oameni propusi pentru a candida. PSD a fost aspru criticat ca a luat primari ^cu arcanul^, pana in 2004, obligandu-i sa isi paraseasca formatiunile politice pe lista carora au fost votati. La fel au actionat si liberalii sau democrat liberalii, astfel ca sunt greu de sesizat diferente semnificative intre aceste partide. Vorba romanului: „Toti sunt o apa si un pamant”. In tara lui Eugen Ionescu teatrul absurdului se joaca cu figuranti politici. Promisiuni si dezbateri electorale futile, contre pe teme doctrinare care se incheie dupa inchiderea urnelor cu concubinaje politice jenante intre partide de dreapta si de stanga. Principii, ideologie, interesele votantilor, toate palesc in fata „ciolanului”. Nu mai exista putere si nici opozitie, ci doar o competitie intre grupuri de indivizi lacomi care isi acopera jafurile unii altora. Modelul bizantin func-tioneaza… In patru ani la putere „emanatii tranzitiei” isi fac plinul, iar dupa lasa pe altii care actioneaza dupa acelasi calapod. Iar in atari conditii cum ar putea face romanul de rand o alegere pertinenta? Din pacate, electoratul a ajuns in postura cetateanului turmentat al lui Caragiale si se intreaba retoric: „Eu cu cine votez?”

Post Views: 65