Muzeul din Iaz al tradiţiei populare se extinde
O casă tradiţională de slovaci ce dăinuie de la 1860 şi o fierărie din secolul XIX sunt noutăţile pe care le promite familia Bodea turiştilor în anul 2015
Muzeul de Artă Populară al Ligiei Bodea din Iaz, singurul muzeu care transmite mai departe, din generaţie în generaţie, tradiţia strămoşească veche de peste două secole, se va extinde anul acesta cu încă două gospodări tradiţionale, în care turiştii vor putea să retrăiască viaţa străbună a satului.
În complexul muzeal de la Iaz a apărut o nouă casă strămoşească locuită de slovaci, ce are în spate o poveste impresionantă. Casa este una tradiţională slovăcească şi a fost strămutată până în prezent de patru ori. Locuinţa este construită în stil tradiţional slovac, cu două încăperi. În prezent este în stare de reansamblare, însă dacă nu vor avea fonduri suficiente şi sprijin din partea autorităţiilor, familia Bodea spune că doar „peste un an va putea fi finalizată”. Casa este amplasată lângă gospodăria ţărănească primită drept cadou de la fostul primar al comunei Plopiş. În momentul de faţă este ridicat scheletul din bârne de lemn, iar în viitor casa urmează să fie tencuită cu un amestec de lut şi paie, cum era obiceiul în satele slovăceşti. Pentru a realiza acoperişul tradiţional din paie, familia Bodea ne spune că nu a găsit niciun meşter priceput în taina împletirii paielor în aşa fel încât să reproducă stilul arhitectural ţărănesc slovăcesc, însă ne spun membrii familiei Bo-dea, „acoperişul va fi realizat din stuf, într-un stil asemănător cu cel al al acoperişurilor din paie”.
Povestea casei a început în anul 1860 când o familie slovăcească din loclitatea Halmăşd a ridicat construcţia cu o singură încăpere pentru a servi drept adăpost familial. Casa a fost strămutată la începutul secolului al XX-lea în satul Plopiş, tot de o familie slovăcească, unde a rezistat 20 de ani. În anul 1927, un fost prizonier din Rusia ţaristă, ce a luptat pe frontul din est în Primul Război Mondial a strămutat din nou casa, de această dată în satul autentic slovăcesc Făgetu. După moartea prizonierului, casa a început să se deterioreze, tencuiala a început să cadă, acoperişul din paie a fost ros de rozătoare şi apa de ploaie a ajuns şi în casă. stop_coloana
Locuinţa tradiţională slovăcească şi-a aflat însă salvarea la familia Bodea, care a strămutat casa anul trecut în muzeul tradiţiei de la Iaz, iar de anul acesta va începe lucrările la reamenajare în stil străvechi. După ce va fi tencuită şi acoperită, casa va fi ornată cu sute de farfurii de lut şi costume populare, care sunt neîncăpătoare în celelalte două incincte din cadrul complexului muzeal al Ligiei Bodea de la Iaz. Ligia, o pasionată de cultură şi de străvechi, a adunat de la familiile bătrâne de pe Valea Barcăului numeroase obiecte ce au aparţinut în trecut comunităţilor slovăceşti.
Fierărie cu o istorie de peste două secole
Ligia Bodea ne-a arătat, în vizita făcută la Iaz şi uneltele de fierărit pe care le va pune la dispoziţia turiştilor începând de anul acesta. Într-o veche construcţie din lemn cu fundaţie din piatră adusă de pe Valea Iazului, construită în stilul arhitectural întâlnit pe Valea Barcăului, familia Bodea va amenaja anul acesta o fierărie tradiţională. Uneltele utilizate în arta prelucrări fierului sunt deja în posesia familiei Bodea, care promite că de anul acesta, turiştii care-i vor trece pragul vor putea să facă focul, să pregătească jarul şi să înveţe arta confecţionării uneltelor din fier. Fierăria va fi una specific ţărănească ce are în spate o tradiţie de peste două secole, uneltele folosite în fierărit dăinuind din secolul al XIX-lea, fiind specifice Văii Barcăului. Cu aceste ustensile, locuitorii, cu precădere slovaci, confecţionau potcoave pentru caii pe care-i înhămau la căruţă pentru a transporta materia primă lemnoasă de pe vârfurile munţiilor Plopiş, slovacii fiind recunoscuţi în toată Crişana drept buni lemnari. Pe lângă potcoave de cai, turiştii vor putea vedea cum se confecţionau topoarele folosite la tăiatul fagilor din zonă, coase şi greble de fier ce se foloseau la cosit şi strâns fânul necesar traiului animalelor pe timp de iarnă.
